Sursa foto
Atunci când ies pe şosea cu bicicleta fac “Le Tour de Budeşti”, un traseu ce are dus-întors cam 80 km de la mine de acasă. O iau prin Cernica, via comuna Vasilaţi cu punct terminus Budeşti. Şoseaua este de foarte bună calitate, iar traficul auto nesemnificativ. Se pedalează prin multe localităţi, motiv pentru care cred că tirurile evită acest traseu.
Într-o dimineaţă cu soare, în timp ce pedalam prin comuna Gălbinaşi, am întâlnit pe marginea şoselei nişte copii care m-au văzut de departe şi se agitau să batem palma.
Nu mi-am dat seama care este intenţia lor decât în momentul în care am fost lovit. Unul dintre ei, singurul cu care “am sărbătorit” trecerea mea pe acolo, s-a proptit bine în picioare, s-a tras puţin înapoi şi când am ajuns în dreptul lui mi-a tras cea mai dureroasă palmă pe care am luat-o în viaţa mea şi pun la socoteală chiar şi cele mai aprige partide de “Friptea”.
Mi-a zvâcnit palma kilometri întregi pe urmă. La întoarcere, ce să vezi, tot pe marginea şoselei se aflau gălbinaşianii. Evident, n-am mai avut nici cea mai mică intenţie să-mi manifest prietenia faţă de ei. M-am mutat pe mijlocul drumului şi cu toate acestea am fost ratat milimetric, au vrut să mă lovească în spate, printre înjurături. Jur că erau de vârstă cu Vlăduţ al meu, nu aveau mai mult de 10-11 ani.
Am povestit păţania câtorva amici şi am auzit că se poate şi mai rău. În momentul în care ciclistul ridică mâna i se dă peste ghidon, să se împrăştie pe şosea.
I’ve learned my lesson, niciodată nu mai bat palma cu nimeni.