În urmă cu aproape  10 zile, adică în  data de 12 iulie, am participat la concursul de alergare montană Maratonul Transilvaniei. A fost al doilea concurs de alergare montană la care am participat până acum, după semimaratonul Brașov, în scurta mea carieră de alergător, care a început într-o norocoasă  zi de 13 a lunii octombrie, în anul de grație 2013.

Maratonul Transilvaniei este concursul pentru care m-am pregătit mental și logistic cel mai mult din cele trei competiții la care am participat anul acesta.  Am studiat traseul zile întregi, am evaluat diferențele de  nivel, am cercetat locurile  de realimentare, dar  și cele în care diferența  de nivel avea să mă aducă  în stadiul de alergare în  patru labe.

Față de precedentul concurs montan, mi-am luat rucsac cu  bidon  de  doi litri,  șosete speciale pentru trail running,  despre care până acum câteva  luni nici nu știam  că există. Ambele echipamente și-au făcut datoria  cu  brio,  nu m-am  simțit însetat în niciun  punct al traseului și nici nu am făcut bășici, cum mi s-a  mai întâmplat.

Cum m-am decis să particip  la acest concurs? Apetitul pentru  “suferința” curselor  montane  cred că a fost deschis  de  semimaratonul din 5 aprilie, de la Brașov,  care va  rămâne  pentru totdeauna drept PRIMUL  semimaraton  la care am  participat. M-au atras două lucruri: locul desfășurării și  diferența  de nivel. Am vrut, pur și simplu, să-mi  testez limitele, să  văd cât de  bine m-am antrenat în  lunile  premergătoare.

Vlad Coconu la Maratonul Transilvaniei

Analiza traseului

Pentru că sunt genul de om foarte atent la detalii, am dus analiza cursei la extrem. Am luat harta  furnizată de organizatori și  am pus  ce diferență de nivel  e după  fiecare kilometru și, pe  lângă, panta aferentă. Și a ieșit așa:

KilometruAltitudineDiferență de nivel% PantăTimp dusTimp întors
0679
1694151.50%5:485:24
2746525.20%5:575:14
3778323.20%6:195:03
4863858.50%8:035:26
5947848.40%8:525:54
61042959.50%10:227:57
7116011811.80%13:217:42
8126710710.70%10:096:55
9139713013.00%11:568:36

Cu toate că temperatura nu a fost ridicată –  cred că au fost  în jur de  16 grade Celsius – am  reușit să termin aproape doi litri de apă. Singurul  aliment pe care l-am luat de la punctele  de realimentare au fost câteva tablete de  glucoză, chiar dacă mi se  pare cel mai  dulce dulce care există  și nu mi-a făcut nicio plăcere să-l mănânc.

20140712_121922

După  cursă

Am  făcut febră musculară pentru a doua oară în acest an, după semimaratonul de la Brașov. S-a adeverit încă o  dată: alergarea pe teren plat nu are nicio legătură cu ce te așteaptă pe traseele montante.

Organizarea

Chiar dacă am ajuns în  dimineața cursei, ridicarea kitului de participare nu a durat mai mult de două minute, cu toate  formalitățile incluse. Felicitări organizatorilor pentru  acest lucru.

Maratonul Transilvaniei - ridicarea kitului de participare

Însă cea mai bună decizie a organizatorilor, chiar dacă nu a fost aprobată de toată lumea, a fost schimbarea traseului. Plouase foarte  tare și era destul de riscant pentru concurenți să alerge  pe traseul inițial. Și, chiar dacă a fost schimbat, traseul a  fost marcat foarte bine pe  toată  lungimea lui și nu cred că a  fost cineva care s-a rătăcit, cum s-a mai întâmplat pe la alte concursuri.

Voluntarii și-au făcut treaba  exemplar,  săritori  la punctele de hidratare și cu tolba plină de încurajări.

Maratonul  Transilvaniei  a fost o experiență extrem de plăcută pentru mine, din toate  punctele de  vedere și va fi cu siguranță pe  lista mea și anul viitor.

20140712_122245

Comentarii