N-am renunţat la Biciclistul.ro, ceea ce am scris ieri a fost doar o păcăleală de 1 aprilie. N-a avut acelaşi succes ca cea de anul trecut, când am scris că preşedintele Klaus Iohannis va participa la Ocean Lava România, dar tot am reuşit să păcălesc câteva persoane, inclusiv pe mama :)))), care m-a sunt şi mi-a spus foarte mâhnită că-i pare rău că nu voi mai avea Biciclistul.ro.

Revenind la concursul de ieri, Uniqa Asigurări Bucharest 10K & Family Run, am avut parte de un moment al adevărului chiar de Ziua Minciunicilor,  în ceea ce priveşte evoluţia mea sportivă şi nivelul de fitness pe care îl pregătesc petnru cea mai mare provocare competiţională din viaţa mea: primul concurs pe distanţă Half Ironman, la Hero Trichallenge 2018.

Cu toate că au fost condiţii meteo vitrege,  frig, ploaie şi vânt năpraznic, am trecut testul cu brio, m-am ales cu noi recorduri personale (pentru anul 2018) şi am obţinut astfel confirmarea sunt într-un grafic ascendent, pe care sper să-l tot continui până la toamnă.

Pe 12 martie, la Run for Life, am scos 24:37 pe pe 5 km şi 50:32 pe 10 km. Ieri, la Uniqa 10K, am alergat 23:10 pe 5 km şi 47:43 pe 10 km. Nu cred că diferenţa nu a fost obţinută exclusiv din antrenamente, ci s-a datorat kilogramelor pe are le-am avut în minut. Începutul lunii martie mă găsea la 99 kg, începutul lunii aprilie la 90,5. Ştiu, am slăbit multe kilograme într-o singură lună, dar mă simt excelent, nu sunt bolnav, nu sunt slăbit, mă antrenez pentru toate probele triatlonului şi, cel mai important, mănânc bine şi cu cap (ajutat de un specialist).

Cred că aş fi putut scoate un timp mai bun cu cel puţin un minut, dacă nu ar fi bătut un vânt năpraznic pe ultimii cinci kilometri. Rafalele erau atât de puternice încât aveai senzaţia că te opreşti complet din alergare.

Cum am simţit cursa

Am plecat tare, nu am avut un plan şi nu am stat să mă gândesc dacă voi putea susţine ritmul pe întregul traseu. Cu toate că am trişat puţin, pentru că m-am pus la start chiar în spatele alergătorilor din sectorul A, în loc să rămân în sectorul B, tot am avut parte de înghesuială în primul kilometru. Unii oameni pur şi simplu au o încredere prea mare în ei, altfel nu-mi explic de ce declară că aleargă mai repede decât pot. Poziţionarea la start s-a făcut după estimările făcute la procesul de înscriere de către fiecare alergător în parte.

În primul kilometru am fost nevoit să fac slalom, după care s-a aerisit drumul şi nu m-a mai împiedicat nimic să fac performanţă :). În primii trei kilometri am fost zmeu, reuşind o medie de aproximativ 4:30/km, după care am început s-o las mai moale, însă chiar cu vânt şi ploaie în meniu am rămas sub cinci minute pe mie până la kilometrul 9, pe cheiul Dâmboviţei. Acolo nici Marry Popins n-ar fi reuşit să înainteze, cu tot cu umbrela ei zburătoare.

Ultimul kilometru a fost cu vânt din spate şi în uşoară coborâre, motive pentru care am şi putut să accelerez.

Cu respiraţia am stat bine, nu am avut niciun moment senzaţia că mă sufoc, ba dimpotrivă, am alergat cu impresia că dacă îmi doresc cu adevărat mai există încă o viteză în plus în care pot schimba, dar nu mi-am dorit să forjez motorul.

Clasamentul a început să conteze tot mai puţin pentru mine, pentru că am început să realizez că principalul adversar sunt chiar eu, pe mine însumi trebuie să mă întrec, în primul rând, recordurile mele personale mă interesează în mod principal. De dragul statisticii, consemnez însă unde m-am poziţionat: locul 139 din 1.073 de participanţi la nivel general şi locul 65 din 272 de alergători la categoria mea de vârstă (35-44).

Consultaţi rezultatele oficiale.

Pentru mine urmează Băneasa Race (15 aprilie), Bucharest International 10K (22 aprilie) şi Băneasa Forest Run (29 aprilie).

Ce am apreciat la această ediţie

A fost a treia ediţie Uniqa Asigurări Bucharest 10K Family & Run, competiţie organizată de Bucharest Running Club.

Am fost foarte plăcut impresionat pentru faptul că am putut semna online declaraţia pe proprie răspundere. Din câteva clickuri am rezolvat problema, iar asta m-a făcut foarte fericit :). La fiecare concurs uit de declaraţia asta, n-am imprimantă şi o completez mereu la faţa locului. Urăsc să stau la coadă şi să completez hârţogăraie, ANAF îmi dă suficient de lucru, nu mai este nevoie s-o fac şi la concursuri.

În afară de faptul că am putut semna declaraţia online, ridicarea kitului a mers şnur, cred că am luat numărul de concurs, tricoul şi punga cu promoţionale în mai puţin de un minut. N-am stat la coadă, cu toate că era un flux ridicat de alergători care se aflau acolo pentru acelaşi lucru ca şi mine. Ba chiar mi s-a oferit posibilitatea de a proba tricoul tehnic, pentru care bifasem măsura L. Am luat până la urmă M :).

Mi-au plăcut încurajările percuţioniştilor de pe traseu, ritmurile lor m-au impulsionat să alerg mai tare, măcar pe cei câţiva metri din faţa lor :).

Circulaţia a fost oprită total pe traseu şi nu ne-a înjurat nimeni, nici şoferi, nici pietoni. Asta o trec la plusuri, chiar dacă prin alte părţi este de la sine înţeles că oraşul gazdă are nevoie de momente de respiro şi că atmosfera trebuie să fie relaxată, de sărbătoare.

De punctele de hidratare n-am ce să comentez, nu m-au interesat, deci nu le-am văzut. Iar la zona de start/finish n-am zăbovit, era frig şi ploua.

O mare bilă albă ofer organizatorilor pentru fotografiile realizate pe traseu pentru fiecare alergător în parte, fotografii oferite în mod gratuit (cam prea branduite, dar ok). În seara concursului aveam deja un album cu peste 20 de fotografii pe Facebook.

Şi încă o bilă albă, ba nu, minge, acord pentru sistemul de cronometrare. Am observat că a fost schimbat furnizorul, e vorba de ENDU. Uitaţi-vă pe rezultate, găsiţi acolo toate statisticile pe care vi le puteţi imagina şi vi le puteţi compara cu ale altor alergători, din categoria voastră sau de la nivel general.