Ar fi bine s-o faci, adică să te laşi de fumat. Am rămas mirat când am văzut nişte tineri care fumau, după ce se terminase concursul de triatlon de la Mamaia. Şi nu făceau parte din staful companiilor prezente cu standuri pe-acolo, ci erau chiar concurenţi, cu numerele de concurs pe ei.
Nu e greu să te laşi de fumat. Nu e nicio luptă, niciun efort, niciun sacrificiu. Şi ai numai de câştigat.
Mă uit la poza de mai jos şi nu-mi vine să cred că eu sunt acolo. Dacă nu-mi notam data o şi uitam. De ziua păcălelilor, 1 aprilie, 2008, atunci m-am lăsat de fumat.
Nu m-a convins nimeni să mă las de fumat, deşi mulţi au încercat, iar argumentele lor, cu toate că erau cât se poate de valide, nu mă atinseseră.
Am ajuns singur la concluzia că ţigările trebuie să iasă din viaţa mea. Horcăiam ca un porc în agonie. Nu puteam să respir. Noaptea, când mă lungeam în pat, îmi hârâia pieptul şi simţeam că nu inspir suficient oxigen.
Dacă alergam după autobuz şi îl prindeam, pe lângă faptul că era un record personal, îmi venea să mor. Îmi trebuiau minute bune să-mi revin, să-mi treacă senzaţia de vomă şi să pot să respir normal.
Mă durea capul în fiecare zi. Nu era de la migrene, eram prea tânăr. Ţigările erau cauza. Durerea a dispărut, între timp. A dispărut şi horcăiala. S-au curăţat şi plămânii.
Acum am alte planuri. Anul viitor, spre exemplu, voi participa la triatlonul de la Mamaia, la proba olimpică. Voi înota 1,5 km, după care mă voi urca pe bicicletă şi voi pedala 40 km, după care voi avea de alergat 10 km. Şi toate acestea le voi fi făcut în cadrul aceluiaşi concurs.
În 2008 eram obsedat de ţigări, în 2011 sunt obsedat de sport. Acesta-i marele meu câştig. 23 de ani mai târziu, de la prima ţigară, pot spune că am scăpat de ele.
Doresti sa scapi de fumat si nu stii cum?
Vino pe StopFumatul.ro si
beneficiezi de un grup interactiv de sprijin care
te va ajuta sa renunti intr-un mod usor,placut
si alaturi de prieteni care au trecut prin ce
simti tu si pe care poti conta.Intra pe forum:
http://www.stop-fumatul.ro/forum/ si te vei
convinge.
Viorel.
Salutare, eu m-am lăsat în martie 2008… Încă nu pot spune că mi-am reparat total plămânii… dar, pot spune cu mâna pe inimă că acuma am o condiţie fizică mult mai bună decât atunci, deşi mă mai trezesc dimineaţa cu gustul de tutun în gură în urma vreunui vis în care fumam.
Am văzut şi eu oameni care fumează imediat după concursuri/meciuri etc. Iniţial eram mirat, dar mi-am adus aminte că şi eu făceam cam la fel. Oricum, teoria mea personală e că odată ce ne-am “otrăvit”, rămânem fumători pe viaţă şi nu suntem cele mai bune exemple pentru alţii… Cel mult, putem încerca să fim exemple pentru copii noştri, copii care trebuie să ne vadă acum ca nefumători.