Sâmbătă seară am participat la Gala Triatlonului Românesc, ce a avut loc la Comitetul Olimpic Român, un eveniment pompos în denumire, sărac în execuție. Nu vreau să fiu lipsit de respect, dar vreo două ore am asistat la premierea a 90% dintre paticipanți; prea multe diplome și cupe pentru gustul meu, nici nu mai știi pe cine să admiri cu așa inflație de ”cei mai buni”.

Am reținut că Ciprian Bălănescu a câștigat cele mai multe titluri de campion național, parcă șase, că Antoanela Manac a fost declarată triatlonistul anului și că Filip Grigorescu a fost considerat antrenorul anului, în virtutea faptului că o antrenează pe Antoanela. Dacă ar fi fost după mine, i-aș fi acordat aceeași distincție, de antrenor al anului, și lui Răzvan Florea, singurul medaliat olimpic din istoria înotului românesc, care o antreneazpă pe domnişoara Manac la înot.

Să mă gândesc ce premii s-au mai dat.

Ah, da, a fost premiat clubul BSC, cu cei mai mulţi medaliaţi în sezonul 2017.

Și mi-a rămas în minte și premiul acordat pentru cea mai bună triatlonistă a anului, la amatori, acordat actriței Daniela Torok. Răzvan Staicu a primit același premiu, la masculin.

M-ar fi interesat să aflu noutăți și informații legate de federație, despre ce programe vor fi derulate în 2018, care este strategia etc. Peter Klosz, el presidente, a avut câteva slide-uri prin care a trecut mai rapid ca Flash. A spus pe repede înainte că bugetul federației a crescut, că au fost parcă vreo 8.000 de triatloniști finisheri la concursurile din 2017 (ceva similar a fost și în 2016) și că viața este frumoasă.

Am înțeles că singura strategie a Federației Române de Triatlon pentru următorii doi, trei ani este s-o califice pe Antoanela Manac la Jocurile Olimpice de la Tokyo, din 2020.

Ce concursuri avem în 2018