Andrei Roșu, proaspăt intrat în Cartea Recordurilor, spune că se simte exclent după ce a terminat șapte maratoane și șapte ultramaratoane pe șapte continente. Biciclistul.ro i-a luat un scurt interviu.
Cum te simți? Să-ți spun Andrei maratonistul cel viteaz, după povestea croitorașului cel viteaz, care a ucis șapte dintr-o lovitură?
Mă simt excelent!!! Proiectul 7-7-7 a implicat o grămadă de muncă (antrenamente, planificare, organizare, găsit sponsori etc.) și mult stres, chiar dacă în mare marte pozitiv (cu excepția zborurilor, din cauza fricii mele de avion…). Privind în urmă, cred că alergatul a fost partea ca mai simplă a lui…
Recordul tău are un istoric de doi ani. Ai avut vreodată impulsul de a renunța? Care au fost momentele de cumpănă?
Întotdeauna – în cazul meu – începutul este cel mai greu. Având experiența anterioară (maratonul de la Polul Nord), am avut de la început convingerea că proiectul va ieși foarte bine. Odată început, e ca și cum aș fi fost catapultat în mijlocul oceanului, a trebuit să înot. Mai ales că anunțasem public planurile mele și am o ușoară teamă de ridicol… 🙂
Cât timp ai fost plecat de acasă în total?
Nu știu acum, dar dacă mă lași 15 minute cu un Excel…:))) Știu doar că, adunat, am “petrecut” vreo 20 de zile în avion sau aeroport…
Ai vazut toată lumea. Unde a fost cel mai impresionant?
Cu cât am călătorit mai mult, cu cât mi s-a părut mai mică și mai sigură lumea în care trăim – mă simt deja un cetățean al acestei planete…M-am autoeducat ca întotdeauna să caut partea frumoasă a locurilor sau a oamenilor, așa că am fost impresionat peste tot…Aș reveni cu drag în oricare dintre locurile vizitate! Ca să răspund, totuși, punctual, în Cape Town m-am simțit cel mai bine, mai ales că am fost împreună cu soția, iar ultramaratonul de acolo este fabulos. De altfel, el mi-a dat ideea unei competiții pe Transfăgărășan. Și încă ceva: avem o țară extraordinară – sunt din ce în ce mai convins de asta!
Ți-ai făcut vreun calcul până acum, câți km ai alergat în 2011?
Este foarte simplu! Media mea este de 10.9 km pe zi, deci…înmulțește cu 365 🙂
Știu că ești un om ca toți ceilalți, dar dacă cineva și-ar dori să refacă traseul tău și să devină un bun maratonist, ce sfaturi i-ai da despre cum să înceapă?
Să lămuresc un aspect: nu sunt și nu voi fi niciodată un bun maratonist – probabil că 3h 30m ar fi cel mai bun timp pe care l-aș putea obține. Iar ca utramaratonist, probabil ca am un nivel mediu. Marea provocare a proiectului meu nu a fost cea de a fi pe podium la fiecare concurs (asta ar fi însemnat să renunț la serviciu și la familie și să mă antrenez de trei ori pe zi…), ci de a termina de fiecare dată, în timpul limită impus de organizatori.
Am ales competiții desfășurate în condiții extreme pentru a fi suficient de motivat pentru a mă da jos din pat să mă antrenez în fiecare dimineață…). Dacă cineva ar dori sa refacă traseul meu, l-aș sfătui să iși aleagă propriul drum. Sunt mii de locuri și competiții de alergat în această lume și ar fi păcat ca noi, românii, să nu ajungem la cât mai multe dintre ele. Și, în al doilea rând, mi-ar plăcea să citesc impresiile conaționalilor mei despre alte competiții, nu despre cele la care am alergat… 🙂