E sâmbătă, 07 dimineaţa, şi eu de-abia m-am întors de la alergat 10 km. La 06.30 în Vama Veche era forfotă. Era o atmosferă de 18.30, cu lume multă pe plajă, terase cu muzica la maxim, chiote, răgete şi, evident, mulţi beţivi (şi beţivance).
Am trecut în alergare pe pista de biciclişti, în sus, spre Expirat, şi se uita lumea la mine de parca eram un extraterestru. Mă arătau cu degetul, râdeau.
Dar nu ăsta-i subiectul, ci vicecampionul naţional la înot cu care am stat ieri seară de vorbă. Pe la 20.00 mi-am pus costumul de neopren şi am intrat în apă cu gândul să-mi bat timpul la înot de la Fără Asfalt. Trebuia să scot pe 400 de metri mai puţin de 11 minute ca să fac asta.
Am început în forţă şi după prima 100 am lăsat-o mai moale, că nu mai aveam oxigen, dar am păstrat un ritm constant. După primii 200 de metri mă strigă Ioana că nu ştie ce s-a întâmplat cu cronometrul, dar s-a oprit. Am ieşit ofticat din apă, convins că fusesem pe cale să bat un record naţional :).
În timp ce mă dezbrăcam de neopren vine la mine un domn în vârstă, cu faţa numai un zâmbet, şi-mi spune că îi place cum înot, că îi aduc aminte de el când era tânăr. Politicos i-am mulţumit, iar când a pomenit că a fost vicecampion naţional la înot prin ’58, ’59, la înot spate, am ciulit urechile. Omul avea ceva de spus.
Mi-a povestit că în tinereţe se antrena pe Olt, unde înota contra curentului. Sau că se ungea pe piele cu grăsime de la găină, să nu îi fie frig în apă şi să nu se dezhidrateze prea repede.
După ce mi-a lăudat stilul de înot, ca să-şi facă intrarea în discuţie, a început fin să-mi strecoare greşelile pe care le fac în timp ce înot. Bunăoară, se pare că ţin degetele răsfirate în timp ce înot. Nu mi-am dat seama de lucrul ăsta, ştiam că nu e ok să înoţi aşa, am băgat la cap şi o să mă concentrez asupra acestui aspect.
Mi-a spus că pe distanţe mai mari e bine să dai din picioare ca la bras, nu perpendicular, ca la bazin, pentru că oboseşti prea repede altfel. Bine de ştiut.
Mi-a povestit despre un stil de înot de cursă lungă, care se numeşte Oven şi care presupune o poziţie a corpului răsucit într-o parte, mişcarea picioarelor ca la bicicletă şi o poziţie ciudată de respiraţie, cu nasul lipit de subsioară.
Nicolescu – aşa îl cheamă pe veteranul înotător – are 85 de ani. “Şi acum, la vârsta asta, când intru în apă simt un fel de fior, o plăcere extraordinară. Chiar că mă simt ca peştele în apă”, mi-a spus el.
Are doi băieţi, mari, şi e mândru că i-a învăţat pe amândoi să înoate foarte bine, dar niciunul dintre ei nu a devenit înotător profesionist. Viaţa i-a purtat pe alte drumuri.
Mi-a făcut plăcere să-l aud vorbind despre pasiunea sa, cu licăr în ochi, chiar şi la venerabila vârstă de 70 de ani.
[nggallery id=140]