30 iunie 2001

Aseară (era vreo unsprezece) eram mache. Oboseala, coniacul, duşul cald şi mâncarea şi-au spus cuvântul.

De dimineaţă mă trezesc, normal, la cinci şi un pic, dar respectul pentru cei de alături mă opreşte să mă apuc să fâşâi toate pungile în care îmi protejez echipamentul. Aşa că mai stau până pe la opt. Mănânc, merg să văd ştrandul (apă murdară şi cu alge), fac un duş şi strâng bagajul. Mişcându-mă încet, plec la unsprezece.

Campingul a fost în Mardorf, la opt kilometri vest de Neustadt am Rübenberge, pe malul lacului Steinhuder Meer, în mijlocul unui parc naţional. Pădure de jur împrejur şi foarte mulţi ţânţari.

E comod să dorm în campinguri, numai că dimineaţa plec prea târziu.

E sâmbătă, aşa că îmi fac aprovizionare pentru două zile, deoarece mâine nu găsesc nimic deschis. Lapte, ceai rece, un fel de şuncă, compot de cireşe, pâine, banane. Alt timp petrecut prin supermarket.

Dacă azi noapte a fost suficient de senin încât să nu mai pun prelata, astăzi cerul este înnorat. Nişte nori aşa de frumoşi încât mă opresc să-i fotografiez (parcă sunt vânător de furtuni) dar şi să-mi pun la adăpost lucrurile spălate pe care le agăţasem de bicicletă să se usuce. Şi a început. Pedalez liniştit pe o ploaie ce determină şoferii să lase ştergătoarele la viteză maximă. Folosesc un drum de bicle, despărţit de şosea de o fâşie de verdeaţă prin care ţopăie un pui de vulpe. Nu-şi dă seama de prezenţa mea decât când ajung în dreptul lui. Îşi lasă urechile pe spate şi o rupe la fugă înapoi. Păcat că nu pot scoate aparatul foto în ploaie.

 

By Mihai Ionescu

Singurul român care a ajuns la Cercul Polar cu bicicleta.

Related Post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.