Extras dintr-o știre scrisă pe Observatorulph.ro:
În jurul orei 11.00, Poliția Urlați a fost sesizată cu privire la faptul că pe traseul cursei, pe un deal din comuna Ceptura, un concurent se află în stare de inconștiență.
Concurentul a fost identificat în persoana lui E. BOGDAN, de 49 ani, din municipiul București. Acesta a fost recuperat de pe traseu de organizatori și transportat la Spitalul Județean de Urgență Ploiești.
Din primele cercetări efectuate a rezultat că bărbatului i s-a făcut rău şi a căzut de pe bicicletă.
Cercetările continuă în vederea stabilirii cu exactitate a cauzelor şi împrejurărilor producerii incidentului.
E. BOGDAN este Bogdan Ene, tată al unei domnișoare în vârstă de 19 ani. Lucra la Spitalul Clinic Fundeni ca fiziokinetoterapeut. I s-a făcut rău de la căldură, a căzut de pe bicicletă și a rămas inconștient mai multă vreme, din cauza faptului că nimeni nu a oprit să vadă ce-i cu el.
Până la urmă, a oprit cineva (întotdeauna se întâmplă când e prea târziu) și a reușit să anunțe organizatorii, care au chemat salvarea.
Omul a murit, după două zile (sau trei?) la spital. Ce mi se pare de neînțeles:
- Poliția nu a deschis nicio anchetă, pentru a stabili cauzele morții lui Bogdan Ene și pentru a afla dacă moartea acestuia putea fi evitată;
- Organizatorii concursului Maratonul Vinului nu au suflat un cuvânt despre acest accident. Printre întrebările pe care le-am trimis organizatorilor, după concurs, era una care suna așa: “Am auzit că a venit ambulanța pe acolo. Ce s-a intamplat, s-a accidentat cineva?”. N-am primit niciun răspuns la această întrebare și, atunci, pe loc, nu mi s-a părut nimic suspicios.
[…] Update: Pentru cei care au intrebat despre imprejurarile accidentului, se pare ca 2 ciclisti au ajuns la spital din cauza caldurii. Unul a fost externat, altul este inca in coma. Accidentul petrecut din cauza caldurii este asemanator cu cel de acum cativa ani de la Maratonul Vinului. […]
Salut. Sunt de acord cu multi care au comentat aici ca era si obligatia organizatorilor sa reduca cat de mult riscurile prin marirea numarului de puncte de alimentare. Pe o asemenea temperatura riscurile sunt intradevar mari, dar si ei ar fi putut sa faca in asa fel incat sa nu se resimta asa acut. In fine, cu toate ca vad an de an tarife din ce in ce mai mari la concursurile de ciclism, nu prea se face mai nimic pt confortul participantilor. Se cam cer bani aiurea, mai mult pt “inchirierea” traseului decat pt confortul participantilor. Eu unu nici nu mai particip la asemenea evenimente, riscurile fiind mari si din cauza imbulzelii, a gradului mare de adrenalina, uiti sa te hidratezi, ai tot timpul impresia ca daca te opresti ti-o iau altii inainte, etc. Prefer sa fac trasee mai lungi si mai lejere cu prietenii, pe trasee mai domoale, decat sa imi rup inima si ficatii pe trasee abrupte, pline de gropi si noroi si in mijlocul hoardei de alti biciclisti dornici sa te calce in picioare daca le stai in cale. Eu am aflat de tragedia asta de la o tipa, in tren, pe cand ma indreptam sa fac un traseu pe Valea Doftanei. Prima oara nu am crezut asa ceva, dar citind aici, m-am cam dumirit cu ce fel de oameni mergi la concurs. De aceea prefer sa ma tin departe de astfel de evenimente, stiind ca nu se cam baga nimeni sa te ajute la necaz. Cam astia sunt romanasii nostri…
Cu mare intirziere citesc despre drama asta. Am participat la tura lunga pe o caldura mortala,am si postat ca cine a terminat cursa este un mare performer. foarte tirziu am aflat ca i s-a facut rau cuiva,uite ca acum am aflat detalii,Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. La virsta mea si eu am simtit ca ma topesc dar am oprit pe la fintinile de pe traseu si am turnat apa pe mine de cite ori am putut,basca la punctele de realimentare. trist,tare trist ce s-a intimplat.
Nu mi se pare corecta abordarea problemei. suntem raspunzatori pentru faptele noastre, ar trebui sa avem macar un minim de discernamant incat sa ne dam seama ce inseamna o tura de MTB sau un concurs de MTB. Google-ul ne poate ajuta mult sia sa cum ne informam de atatea lucruri am putea sa ne informam despre riscurile unei curse de MTB.
Nu cred ca discutia o purtam aici despre despagubiri sau cine stie ce de genul,degeaba sar organizatorii in sus acum.
E despre mediatizarea riscurilor la care ne expunem intr-un concurs. Cand cobori cu 54 de kilometri pe ora la vale doar cu o cascuta pe cap nu te gandesti ca ai sa cazi. Dar daca as fi cazut la coborarile de la Maratonul Bucegilor, sau la Azuga la Surmont, cred ca as fi fost grav ranit.
Multi (mai ales eu) suntem niste amatori cu vointa care ne bagam la trasee cu diferenta de nivel mare si coborari demne de trasee de downhill. La vale nu avem protectii de downhill ( casca completa,tibiere,cotiere,armura…),iar la deal greu rezistam efortului sustinut,dar mai impingem la ea. Dar ce faci cand e canicula si esti la deal?
E,aici e problema!! Intrebati un doctor. Atunci esti in pericol de moarte. La un concurs in camp deschis cu efort la 40 de grade toti sunt in pericol. Ma bucur ca n-am putut veni atunci, sunt sigur ca nu faceam fata caldurii si lesinam.
Cati din cei care se duc regulat la concursuri nu au vazut alti concurenti echipati doar cu vointa: nu camere de schimb,nu trusa de scule,nu manusi,nu ochelari,nu rezerve de apa,nu geluri…noroc ca ne obliga cu casca.
Trebuie mediatizat pericolul si bagat mintea in cap la toti: ai semnat foaia aia,dar sti in ce te bagi? Ai vazut harta traseului,te-ai uitat la filmulete, ai intrebat organizatorii ce particularitati sunt ?
Nu vreau sa creada cineva ca acuz pe cineva, vreau doar sa nu fi murit un om degeaba, ci sa invatam ceva si sa-i protejam pe amatorii de mtb pe viitor.
Vrem sa ne intoarcem vii acasa! E datoria fiecaruia.
Pe traseu nu organizatorii te pot ajuta repede, ci ceilalti concurenti. Ei sunt aproape. Pe ei ne bazam in caz de pericol. E ca regula marii,in caz de sos toti sunt obligati sa ajute,data viitoare poti fi tu cel care are nevoie.
Horatiu, situatia este mai complicata decat pare si sunt sigur ca Emil a fost doar surprins de o informatie pe care a aflat-o foarte tarziu, in ciuda faptului ca a participat la eveniment. Subiectul era cunoscut, l-am discutat pe FaceBook (atat pe pagina evenimentului cat si pe alte pagini) mai multe persoane stiau de deces insa nimeni nu stia detalii, iar articolul din Observatorul Prahovean era destul de laconic. Fara sa ii acuz pe organizatori, pe care ii stiu si sunt niste persoane extraordinare, ar fi fost bine sa ofere unele informatii suplimentare ca cel putin participantii sa ia aminte de intamplare. Tacerea, in astfel de situatii, creeaza mai multa confuzie, zgomot, interpretari etc. Dincolo de orice comentarii, cred ca postul de fata vrea sa spuna: „da, se moare la concursurile MTB pentru amatori” iar atat participantii cat si organizatorii ar trebui sa le ia mai in serios, fie ca ii zice Maratonul Vinului sau altfel. Nu e un proces de intentii ci un semnal de alarma pe care suntem datori sa-l tragem deoarece numarul participantilor (amatori) la aceste concursuri a ajuns la sute.
Good point!
La cel puțin un checkpoint aveau apă, deși nu era prevăzut în planul inițial. Voluntarii respectivi ceruseră în mod special să li se aducă și acolo, și obținuseră. Mană cerească a fost și fântâna cu cumpănă care se găsea pe undeva pe traseu (în a doua parte a traseului lung).
Pe de altă parte, organizatorii ar putea să informeze în legătură cu cauzele abandonurilor și starea imediată a concurenților implicați (cum se face la MotogGP și alte curse sportive profesioniste). Exemplu: cutare/abandon/căzătură/concurent OK, sau cutare/abandon/insolație/concurent spitalizat sau cutare/descalificat/scurtarea traseului etc. Astfel, poate ar crește și prevederea anumitor concurenți mai puțin obișnuiți cu astfel de curse, căci sportul crește de la an la an și apar din ce în ce mai mulți novici. Declarația semnată e probabil tratată de majoritatea ca o simplă formalitate. Astfel de declarații semnezi și când participi la un cros prin oraș. Altfel ar evalua fiecare riscurile dacă ar avea acces la informații chiar și sumare despre accidentele efective prouse în anii precedenți.
Publicarea abandonurilor ar oferi și un tablou mai complet și mai corect al rezultatelor finale. S-ar putea vedea câți concurenți au luat startul, nu doar câți au terminat. Diferența între cele două cifre poate fi mare la cursele dificile.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
In primul rand, nu pot sa cred ca a trecut cineva pe langa el, l-a vazut prabusit , si nu a facut nimic. La toate concursurile la care am fost am vazut o mare empatie si intrajutorare si ajutor reciproc. Fiecare om oprit era intrebat daca e bine, daca are nevoie de ceva, o piesa, o camera, refuz sa cred ca era el inconstient la pamant si au trecut ciclisti pe langa el si nu au oprit.
Stiu ca semnam un act ca suntem total raspunzatori de starea noastra de sanatate, dar.. Tu , ca organizator, vazand ca se anunta 41 de grade celsius , sa nu iei masuri suplimentare, puncte de hidratare mai multe,etc.
Ceea ce mi se pare revoltator e linistea din toata presa si musamalizarea din partea organizatorilor. S-a intamplat.. ce facem acum?..bagam sub pres, sau onoram memoria acelui om( putea oricare din noi sa moara acolo pe caldura aia) si invatam ceva din asta si incercam pe viitor sa nu se mai repete, sau macar sa fim pregatiti, si noi si organizatorii.
Nimeni nu se gandeste ca un concurs care se vroia sa fie (din punctul de vedere al concurentului) , ori o plimbare distractiva de duminica, ori o competitie palpitanta , sa fie ultima zi din viata.
Condoleante familiei!
Buna ziua domnule Nedelcu
Sunt Traian Postelnicu cumnatul lui Bogdan Ene .
Pana acum intrebarile fara raspuns despre moartea lui Bogdan s-au inmultit.
De la momentul gasirii lui inconstient pana la decesul lui la spitalul din ploiesti unde medicii nu au facut nimic sa-l salveze cu s-au audunat o multime de intrebari fara raspuns(una din fetele lui s-a rugat de doctori sa-i dea sange si acestia au tratat-o cu dispret, dovedindu-se ulterior ca aceasta a fost principala cauza a decesului – lipsa de singe din cauza unei hemoragii interne).
Poate reusim cu ajutorul celor care au participat la maraton , cu ajutorul celor din preajma lui pana la deces chisr daca vor fi anonimi, sa elucidam situatia aceasta nefericita.
Multumim
Dumnezeu sa-l odihneasca, o adevarata tragedie care ne-a afectat pe toti care aflasem de ea. Da’ nu inteleg ce legatura are asta cu organizatorii, ce vrea sa spuna aceasta postare pe blog: autorul vrea sa pozeze drept “stirile de la ora 5”? Vrea sa informeze ca la ciclism se moare? Pai aia scrie cred si pe instructiunile de la un banal lant… Eu nu vad sensul sa inundam spatiul public cu astfel de informatii, atata timp cat nici macar familia indurerata nu a vrut asta. Pentru mine e o stire trista – de care intamplator stiam – dar nu vad partea revoltatoare. Sunt sporturi unde colegi se duc mult mai des, mult mai periculoase, poate lumea s-a mai invatat.
Ca organizator, ai niste formulare pe proprie raspundere pe care fiecare le semneaza. De aici incolo, cat timp s-a dat asistenta medicala necesara cat de repede s-a putut, mie organizatorul nu mi se pare ca are ce cauta in discutie. Sau esti genul care daca i-ar muri cineva drag la o competitie i-ar urmari pe organizatori prin tribunale sa-si scoata bani de un BMW sa-si mai inece durerea pe autostrada? – nu-i exagerat, au fost cazuri chiar in Romania in care familia a cerut despagubiri mari in bani pentru o persoana decedata la o competitie intr-un sport mult mai periculos. Eu zic ca discretia celor apropiati este un lucru admirabil si este probabil ce si-ar dori oricare dintre noi intr-un astfel de caz nefericit si putin probabil – dar nu imposibil.
La urma urmei nici nu se stie din ce cauza a fost decesul. Se zvoneste ca e vorba de o conditie medicala, stiuta sau nu, incompatibila cu efortul la asa caldura cum a fost in ziua respectiva.
M-am si semnat, ca e parerea mea si o sustin.