Mogoşoaia Triathlon Offroad 2014: Aaaah, ce mi-a plăcut!

Mogoşoaia Triathlon Offroad

mi-a adus aminte de un alt concurs de triatlon offroad, Fără Asfalt 2011, când apa a avut aproximativ 14 grade Celsius şi când, din cauza ploilor, am avut un traseu de bicicletă groaznic de noroios. Acela a fost unul dintre cele mai grele concursuri la care am participat în viaţa mea, dar şi concursul la care am obţinut cea mai bună clasare: locul 10 (din 128).

Sâmbătă, la Mogoşoaia, am avut parte de condiţii mult mai bune, chiar dacă a plouat foarte mult zilele acestea. În primul rând, apa a fost excelentă pentru înot, cu o temperatură de 20-21 de grade Celsius. În al doilea rând, proba de alergare s-a desfăşurat în proporţie de 75% pe asfalt, restul traseului fiind alcătuit din aleile cu pietriş din parcul Mogoşoaia. În schimb, traseul de ciclism a fost atât de noroios încât aveai impresia că Dumnezeu se distrează cu tine şi te-a pus să pedalezi, ca un cobai, în farfuria lui cu ciorbă de potroace.

Înainte de start

Vineri seara am avut parte de prima probă de anduranţă, deşi startul la Mogoşoaia Triathlon Offroad era programat sâmbătă, la ora 10.00. Am fost la cumpărături la Cora, unde erau reduceri de 50%. Pe scurt, era omor. Am ajuns târziu acasă şi,  până am descărcat toate cumpărăturile, până le-am făcut duş celor mici, până i-am hrănit şi, finally, până i-am culcat, se făcuse deja 23.00, moment în care eu am plecat bezmetic să caut o farmacie non-stop, să-mi cumpăr magneziu, pentru că ştiam că la efort fizic intens mă aleg cu crampe groaznice. Aveam totuşi de înotat 1.500 de metri, de pedalat 26 km offroad şi de alergat 10 km.

La recomandarea unei prietene care este farmacistă, mi-am cumpărat Magnevie Express, care se prezintă sub formă de granule orodispersabile, adică le iei pur şi simplu, fără apă. În dimineaţa concursului am luat două pliculeţe.

N-am avut nici cel mai mic cârcel la Mogoşoaia Triathlon Offroad! În afară de magneziu, mi-am pregătit de acasă un bidon de 500 ml cu limonadă. Am stors vreo două lămâi, am pus miere şi câteva tablete de glucoză. A fost apă vie, vă spun.

Înainte de startul probei de înot, am avut parte de o sesiune de încălzire, unde m-am mişcat foarte graţios.

Proba de înot

Ştiam că la înot sunt praf, motiv pentru care am plecat din spate şi am tras într-un ritm care să-mi permită o respiraţie normală. Cu excepţia celor 50 de metri pe care i-am înotat săptămâna trecută într-un scop caritabil, ultima mea şedinţă de înot a fost la triatlonul de la Izvorani, care a fost în ultima săptămână a lunii februarie, aşa că eram conştient că nu voi excela la această probă. Prin urmare, am înotat calm, relaxat, conservându-mi energia, tactică extrem de folositoare pentru ce a urmat la proba de ciclism. Am recunoscut-o după ochelari şi Cred că bună parte din traseu am înotat cot la cot cu Andreea Călugăru, care se antrenează pentru Ironman Mallorca.

Ochelarii de înot mi s-au aburit non-stop. M-am oprit de vreo 10 ori să-i curăţ, pentru că nu mai vedeam nimic, motiv pentru care nu cred că am ales traseul optim între balizele care delimitau perimetrul de înot. A fost bine însă, că-mi mai trăgeam sufletul. Aviz amatorilor care vor să încerce proba de triatlon olimpic. Nu-i uşor să înoţi 1.500 de metri, serios! Trebuie să fii antrenat măcar fizic, să poţi susţine un efort care-ţi va suge energia din toţi muşchii. De tehnică ce să mai zic…

În fine, am ieşit din apă după 36 de minute şi patru secunde, un timp mediocru, care m-a situat pe locul 47 din cei 74 de concurenţi de la categoria Masculin, proba olimpică.

Proba de ciclism

Proba de ciclism mi-a plăcut cel mai mult dintre toate probele acestui concurs. N-am avut dureri musculare, nu m-am simţit obosit, am împins în pedale la turaţie maximă, mi-a plăcut efortul. Traseul a fost plin de noroi, iar în unele locuri mocirla era completată de un teren nisipos, în care te afundai de parcă ar fi fost nisipuri mişcătoare. Dădeai cât puteai din pedale şi o luai pe lângă, n-aveai ce face.

La proba de ciclism am depăşit cei mai mulţi concurenţi. Nu mi-am dat seama dacă erau de la tura scurtă sau tura lungă (proba olimpică), dar mă simţeam tare bine să văd că depăşesc şi nu sunt depăşit. La un moment dat l-am ajuns din urmă şi pe Mugur Frăţilă, care ieşise din apă înaintea mea cu peste patru minute.

Am luat şi o căzătură, când m-am proptit cu bicicleta într-o groapă ce părea perfect mulată pentru roata din faţă. M-am oprit brusc şi n-am mai avut timp să scot piciorul prins de pedala SPD, motiv pentru care m-am prăbusit într-o parte, pe stânga. Pe moment n-am simţit nicio durere, dar după ce am terminat concursul am observat o gâlmă destul de mare deasupra genunchiului, unde mi-a intrat un ţep foarte ascuţit. Unul similar mi-a intrat şi în roata de la bicicletă şi îi mulţumesc că a rămas acolo şi am terminat proba de ciclism cu aer în cameră. Ulterior, după ce s-a terminat concursul, roata s-a dezumflat total.

Am terminat proba de ciclism în 01:13:13.

Proba de alergare

Proba de alergare mi s-a părut cea mai grea. Nu mai aveam vlagă în picioare şi mi se părea că mă mişc ca un melc. După ce am văzut rezultatele oficiale, m-am mai calmat. Am scos  49:16, un timp foarte bun pentru mine, în condiţiile date. Mi-ar fi plăcut să pot trage mai tare la alergare, dar pur şi simplu nu mai aveam energie. Rezervorul era gol.

Concluzii

Mogoşoaia Triathlon Offroad mi-a plăcut foarte mult şi aş vrea să punctez:

• locul de desfăşurare este foarte aproape de Bucureşti;
• apa a fost mai mult decât ok, fără bălării şi fără mirosuri dubioase;
• traseul de bicicletă a fost unul de viteză, cu puţine urcări;
• traseul de alergare a fost excelent, jumătate pietriş, jumătate asfalt, în parcul Mogoşoaia. Mi-a plăcut că a fost extra plat, că numai de urcări nu mai aveam nevoie;
• atmosfera: chiar dacă a plouat şi, deci, a fost NOROI, mi s-a părut că lumea se distrează. Peste tot numai zâmbete şi voie bună, oameni fericiţi şi mulţumiţi.