Apreciez foarte mult organizatorii de competiții sportive care încurajează participarea copiilor la concursuri și care le oferă acestora experiențe autentice, generatoare de amintiri frumoase.
Ce n-aș fi dat să pot participa și eu împreună cu tatăl meu la un concurs de mountain biking când eram mic! Eu nici măcar nu aveam bicicletă. De fapt, puțini copii aveau bicicletă, un cuvânt care pe atunci era sinonim pentru pliabilele Pegas, pentru că alte opțiuni nu prea existau pe piață.
ZIUA B este unul dintre concursurile de mountain biking la care am participat în ultimii ani alături de copii, pentru că are traseu adaptat special pentru ei și pentru că pot fi însoțiți de părinți, având astfel parte de o experiență sportivă specială, sub ochiul atent al însoțitorului.
Anul acesta a participat doar Natalia la ZIUA B, Vlăduț nu s-a simțit bine și a rămas acasă. Concursul a avut loc în prima duminică a lunii aprilie, zi care ne-a purtat noroc, pentru că nu a plouat și am avut astfel parte de un traseu uscat, fără noroi. Aveam de pedalat 19 km offroad prin Cernica, iar noroiul era ultimul lucru pe care ni-l doream.
Natalia a concurat pe bicicleta ei, cu roți de 24 de inch. Am dezbătut un pic problema, dacă ar fi bine să ia bicicleta lui Vlăduț, care are roți de 26 de inch, până la urmă cred că am luat decizia cea mai înțeleaptă, bicicleta ei este mai ușoară, iar pe traseu accidentat contează mai mult acest aspect, mai puține kilograme de cărat, efort mai mic.
Natalia a intrat în acest concurs foarte motivată, era în ”race mode”. ”Nu ne oprim la niciun punct de hidratare”, mi-a spus chiar înainte de start, după ce l-a auzit pe prezentator care menționa locurile unde există punctele special amenajate pentru hidratarea concurenților.
Ea era hotărâtă să prindă un loc pe podium, eu eram mai sceptic, dar n-am vrut s-o descurajez. Natalia a fost încadrată la categoria 10-12 ani, ea având în momentul cursei doar un pic peste 9 ani și trei luni. Acesta este regulamentul, asta e. A fost trecută la această categorie pentru că împlinește 10 ani în acest an – nu conta că e născută pe 30 decembrie :). Cu alte cuvinte, a concurant cu fete care aveau și 12 ani împliniți.
Am avut GOPro-ul cu mine, am filmat cursa, iată ce a ieșit.
Natalia s-a ținut de cuvânt, nu s-a oprit la niciun punct de hidratare pe traseu. Mi-a plăcut de ea că a pedalat cu o cadență crescută, constant. Nu s-a plâns de nimic până pe la km 15, când mi-a zis că o doare spatele. I-am tot spus în timpul cursei să-și folosească picioarele, să se ridice puțin din șa, ca să atenueze șocurile, mai ales în zonele în care terenul era mărunțit, zimțat, de-ți clănțăneau dinții în gură. A făcut-o de câteva ori, însă în cele mai multe cazuri a rămas în șa. Nu-i nimic, are timp să învețe.
Eu am fost fericit că n-a căzut și că au fost extrem de puține momentele în care a trebuit să-i dau efectiv o mână de ajutor, pe o urcare grea, de câțiva metri, unde i-a fost imposibil să pedaleze și pe o coborâre foarte abruptă, unde derapa necontrolat.
Natalia a fost aproape de podium, s-a clasat pe locul 4 la categoria ei de vârstă, la o diferență mică de locul 3 – mai precis 24 de secunde.
Revenim anul viitor, cu Natalia mai puternică, mai înaltă și cu o bicicletă cu roți de 26 de inch :).
Mulțumim Riders Club pentru invitația de participare la competiție. Evenimentul primește de la noi nota maximă pentru organizare și îl recomandăm călduros tuturor părinților care au copii ce iubesc acest sport.