Semimaraton Gerar a fost primul concurs la care am participat anul acesta.
Am început ziua cu stângul, pentru că mi-am uitat acasa numărul de concurs. Inițial, organizatorii mi-au spus că mă descalifică, dar pe urmă s-au înduplecat (cu ajutorul lui Gabriel Solomon – mulțumesc pentru tot Gabi!) și mi-au dat un alt număr, pe spatele căruia am scris cu un marker numărul meu – 89. Îmi place numărul ăsta, mă gândesc ce bine mă voi simți când voi ajunge la greutatea de 89 de kilograme :).
Deocamdată, am luat startul cu 97,5 kg, alături de Ilie Roșu, care a alergat tot semimaratonul cu un tricolor mare în mână, și Tibi Neagu, care probabil că ar fi scos un timp mult mai bun dacă n-aș fi fost eu piatră de moară :).
Bolovan sau nu, pentru mine a fost un record personal. Săptămâna trecută, la antrenament, am alergat 20,2 km în 2h05m. Astăzi am alergat 21,28 km în 1h57m (Rezultatele oficiale). Echipa bloggerilor s-a clasat pe locul 33 din 60.
Am plecat tare, cu 5:23 după primul kilometru și 5:12 după al doilea kilometru. De altfel, acesta a fost cel mai rapid kilometru pe care l-am alergat în această cursă. Pe urmă am lăsat-o ceva mai moale, dar am reușit să alergăm constant, fără mari diferențe, iar Garminul meu îmi spune că am alergat cu o medie de 5:32 pe kilometru.
Mi s-a părut extraordinar Ilie Roșu. Eu de-abia alergam, târându-mi cele 97,5 kg, iar el mai alerga și cu un steag. Azi, după cursă, am aflat că omul ăsta, pensionar, a reușit să alerge 60 de maratoane, din care 50 consecutive cu drapelul Romaniei, 30 cu drapelul UE și 17 cu drapelul ONU. La unele curse a alergat și cu patru, cinci steaguri. Jesus!
Mi s-a părut interesantă tehnica lui. Făcea pașii foarte mici, de ziceai că merge, dar ritmul era foarte rapid. Reușea, în felul ăsta să țină o cadență care nu m-a lăsat să mă gândesc că alerg prea repede, față de cum trag eu la antrenamente.
Tibi părea foarte calm, de parca ar fi fost o floare la ureche semimaratonul ăsta. Era ca o umbră, nici nu-l simțeai lângă tine. Mi-a spus că lui îi plac alergările de cel puțin 30 de kilometri.
Semimaraton Gerar este un concurs popular și printre oamenii de afaceri. I-am zărit, în timpul cursei, pe șeful Vodafone România, Inaki Berroeta, și pe șeful Raiffeisen Bank România, Steven van Groningen. La cursă a participat și Adrian Nanulescu, șeful Federației Române de Triatlon, cu care o să am în curând un interviu.
Felicitări Emilian!!!
Sper să ne vedem şi în 2014, poate şi cu număr :))
Robert, pentru orice există un început. Documentează-te pe Google, pe site-urile de specialitate, unde vrei tu, și ai să vezi că există soluții. O iei cu încetișorul și pas cu pas vei ajunge unde-ți dorești. Vorbesc cât se poate de serios. Și să știi că la Semimaratonul Gerar am văzut concurenți care erau chiar mai grași decât mine și alergau fără nicio problemă.
Felicitari baieti. As vrea sa pot alerga si eu ca voi, insa cele aproape 100 de kg se tin tare de mine. Nici Emilian, vad ca nu e prea tras prin inel, dar el macar poate asa alerge 22 de km, eu dupa 4 chem ambulanta. 🙁 Sunt invidios pe voi, sa stiti. 😀
Ești modest 🙂
Frumos articol 🙂 Eu nu cred că ai fost o piatră de moară, nu scoteam un timp mult mai bun dacă alergam singur. Poate 3-4 minute, dar în niciun caz mai mult. Oricum a fost o plăcere alergarea de duminică 🙂
Felicitari!