Sâmbătă, 22 aprilie, am participat la ceea ce s-a numit pentru noi, localnicii români, concursul Pegas Duatlon Buftea, iar pentru străini mai pomposul Southeast European Duathlon Championship.

Să fim sinceri, a fost o cursă aproape 100% românească, una în care au venit foarte puțini străini. Ca să fiu mai precis, au fost un croat, șapte greci, un moldovean și patru sârbi. Grecii au participat cu toții la cadeți, croatul și moldoveanul au fost la amatori, iar dintre cei patru sârbi, doi au fost la Elite, unul la juniori și unul la cadeți.

Prin urmare, străinii nu au exercitat nicio amenințare pentru prestația mea în această cursă 🙂 și nici pentru cea a lui Ciprian Bălănescu, cel care a câștigat titlul suprem și care s-a intitulat pe Facebook ”Campion European Sud-Est Duatlon 2017”.

Ciprian Balanescu - campion european sud-est duatlon 2017

Am concurat obosit

Una dintre cele mai mari greșeli pe care le poți face înaintea unui concurs este să nu te odihnești. Am intrat în acest concurs obosit și nedormit și s-a văzut asta, atât în timpul cursei, cât și după, când m-am simțit destul de rău.

Vineri băgasem o sesiune hard de înot, ce mă sleise, asta după ce în noaptea de joi spre vineri dormisem doar vreo trei ore, iar în noaptea dinaintea concursului vreo cinci ore. Prin urmare, vă dați seama cât de fresh eram pentru concursul de duatlon.

Am ajuns la Buftea dimineață, pe la 08:AM, am făcut un pic pe MC-ul, anunțând diverse informații la microfon, iar la 12.00 am luat startul la duatlon.

Pegas Duatlon Buftea 2017 - Emilian Nedelcu prezentator
Aici sunt împreună cu Peter Klosz, președintele Federației Române de Triatlon, care i-a prezentat pe sportivi și a comentat prestația lor.

Prima probă de alergare – s-a fugit foarte tare

La prima probă de alergare m-am întins mai mult decât mi-e plapuma. Am 99 kg, arăt și mă mișc ca un bivol, după cum corect a observat și un sportiv de la Elite, nu-i dau numele, dar despre care pot să vă spun că este imaginea Ocean Lava România.

18119320_1390251177687882_1446972510270789266_n

18056979_1479138235492120_6659081429045118493_n
Foto: Radu Cristi

Primul kilometru s-a dus în 4:26. Am fost ajutat și de faptul că traseul era în ușoară coborâre. Următorii au fost mai domoli, dar oricum rapizi pentru posibilitățile mele: 4:50, 5:02, 5:05 și pe ultimii 600 de metri 3:14. Mă tot uitam la ceas, la ritmul cardiac, simțeam că mă sufoc. Valoarea era mai mereu pe la 170, cu mici variații. De altfel, ritmul mediu pe prima alergare mi-a ieșit 167.

M-au depășit parcă prea mulți concurenți, numai zvelți, de-i sufla vântul, dar așa-i în sport. Mă gândeam că voi mai recupera ceva poziții la bicicletă, unde mă simt mai în formă decât la alergare.

Am stat la plasa lui Emil Bituleanu la bicicletă

La proba de bicicletă am înregistrat o medie bunicică, de aproape 32km/h, datorată în mare parte lui Emil Bituleanu, în plasa căruia am mers 80% din traseul acestei probe. Terminasem proba de alergare înaintea lui, dar m-a ajuns din urmă cu bicicleta, l-am recunoscut când a trecut pe lângă mine, știam că merge mai bine decât mine și m-am prins de roata lui. A încercat el să accelereze, să mă piardă, dar m-am ținut ca un scai. Și da, a fost foarte bine acolo, pentru  că pe unul dintre sensuri bătea rău vântul.

18119388_515032628620528_3384010903812885064_n
Eu sunt cel în roșu, Emil Bituleanu al doilea, în negru. Cel din față nu știu cine este, dar mergea tare.

A reușit să scape de mine, spre sfârșitul celei de-a treia ture, într-un moment în care eram neatent și n-am văzut că a accelerat puternic. Până m-am dezmeticit era în față la vreo 20 de metri și mi-a fost imposibil să-l ajung.

Traseul de bicicletă a fost în primul rând tehnic, pentru că avea o întoarcere la 180 de grade, dar și câteva viraje strânse și periculoase. Pe urmă, calitatea asfaltului a fost proastă. Erau foarte multe plombe, gropi, ridicături și nisip pe jos în unele locuri. Primarul orașului Buftea ar putea face ceva în acest sens, dacă tot își umflă pieptul de mândrie că se organizează concursul în orașul lui. Sunt doar câțiva kilometri de asfaltat, iar competiția ar fi cu mult mai spectaculoasă dacă ar avea un asfalt oglindă.

La ultima probă de alergare am fost plastilină

Ultima probă de alergare a fost și cea mai grea din concurs. Îmi simțeam picioarele foarte grele, de plumb și aveam senzația că pășesc pe un asfalt din plastilină moale. Când simți că te afunzi până la genunchi e greu să mai prestezi ceva. Primul kilometru a fost 5:14, al doilea 5:06, iar pe ultimii aproape 700 de metri am mai făcut 3:22.

Am trecut linia de finish după 1h:14m:43s, la 14m:25s față de câștigător. M-am clasat pe locul 64 din 163 de participanți la individual și pe locul 29 din cei 61 de concurenți ce au participat la categoria de vârstă 30-39 de ani.

Foto: Radu Cristi
Foto: Radu Cristi
În sfârșit, am trecut linia de finish!
În sfârșit, am trecut linia de finish!

By Emilian Nedelcu

Editor Biciclistul.ro | emilian.nedelcu@gmail.com | 0724.479.508 | FACEBOOK | | YOUTUBE

One thought on “Pegas Duatlon Buftea 2017 – cum am trăit cursa”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.