Duminică dimineaţă încă eram încărcat cu euforia pe care mi-a adus-o victoria Nataliei la Cursa Copiilor de la Bucharest Half Marathon. Victoria ei a fost şi victoria mea, pentru că am trăit-o din plin la fiecare pas trudit pe care ea l-a alergat către linia de finish. Am făcut un filmuleţ al cursei ei, îl pun aici înainte de a vă povesti cum a fost cursa mea la proba de semimaraton.

Revenind la cursa mea.

Eu n-am luat niciun loc 1. De fapt, am fost la ani lumină de orice podium, dar a avut şi cursa mea palpitaţiile ei, pentru că timp de aproape 20 de minute am crezut cu o inocenţă lipsită de orice realitate că voi putea alerga semimaratonul sub 1h30m.

Am luat startul din spatele lui Florin Ioniţă, care era pacemaker pentru 1h30m. Fără niciun plan în minte, fără să analizez măcar o secundă ce se va întâmpla, m-am ţinut după Florin. Eram curios cât voi putea ţine un ritm care te ducea către linia de finish la 1h30m.

Nu am fost adus cu picioarele pe pământ chiar imediat, am fost acolo primii 5 km. Respiraţia era ok, oxigenul intra în mine la fel ca aerul cald împins de flacără în balon. Alergam cu uşurinţă, parcă zburam, ce mai, eram Tarzan!

După primii cinci kilometri am simţit însă că nu mă pot ţine după pacer, care a început să se distanţeze, încet, încet, până când nu l-am mai văzut în zare. Şi uite aşa, cursa mea s-a transformat din taifun în ploicică, de la 4:06 la 4:45 pe kilometru. N-am avut crampe, nu m-am sufocat, pur şi simplu nu mă ajutau muşchii.

M-am resemnat şi am încercat ca în a doua jumătate a cursei să rămân cât mai constant. Mi-a ieşit, nu la viteza pe care mi-o doream, dar mi-a ieşit. Iată cum arată spliturile mele pe 5 km.

Dacă ar trebui să rezum cursa mea în două cuvinte i-aş spune avântul-prăbuşirea, însă per total sunt mulţumit. Chiar dacă nu am avut un plan şi am terminat concursul cu macaroanele înmuiate, tot a ieşit ceva bun: m-am ales cu recorduri personale pentru anul 2018, season besturi, adicătelea.

Ştiu ce mi-a lipsit

Mai puţin kilograme a fost singurul punct pe care l-am bifat, dintr-o listă a celor ce ar fi trebuit bifate pentru a reuşit 1h30m la semi. N-am avut în spate intervale, alergări la tempo sau long runs. Este doar o constatare, nu am avut aceste tipuri de antrenamente pentru că obiectivul meu sportiv pe acest an este cu totul altul: TriChallenge Hero Mamaia, primul meu concurs de triatlon pe distanţă Half.

Prin urmare, nu am de ce să-mi fac sânge rău. Poate că ar fi trebuit să fiu cumpătat, să plec mai încet, pe la 4.20, 4.25 şi să încerc să scad după km 10, dar nu cred că aş fi reuşit să ies sub 1h30m.

La toamnă va fi şi mai bine. Voi alerga tot semi la Maratonul Bucureşti şi intenţionez să fiu pe la 80 kg până atunci. Trebuie să iasă.

Clasamentul

Potrivit clasamentului oficial, am trecut linia de finish pe locul 182 din 2680 de alergători şi alergătoare. În ceea ce priveşte categoria de vârstă, am fost pe locul 68 din 830 la masculin, 35-44 ani.

Categoria mea de vârstă a fost câştigată de către Florin Munteanu, care s-a clasat pe locul 18 la nivel general, a terminat semimaratonul în 1:15:48, cu average 3.35min/km. Omul e la ani lumină faţă de mine :).

Rezultatele oficiale pot fi consultate aici.