Spre deosebire de alţi copii, n-am avut parte de bicicletă încă din fragedă copilărie. Prima mea întâlnire cu bicicleta a fost şi momentul în care am învăţat să merg cu bicicleta, pe la 12 ani.
Tata avea două Pegasuri, unul alb şi unul verde. Pe cel alb îl folosea să meargă la serviciu, zilnic, pe cel verde îl mai lua la plimbare fratele meu, mai mare cu nouă ani decât mine.
S-a întâmplat în Parcul Tineretului, iar tata mă ţjnea de şa, în timp ce tata mă împingea, iar eu mă chinuiam să dau din pedale, cu toate că nu prea ajungeam la ele, chiar cu şaua dată la minim.
Până la urmă n-am căzut şi am învăţat să merg pe bicicletă cam în 30 de minute. La un moment dat, în timp ce pedalam concentrat şi strângeam ghidonul crispat, de frică să nu cad, mi-am dat seama că tata nu mă mai ţine de şa. Am avut un moment de ezitare, un pic de zig-zag, dar mi-am revenit.
Cam asta a fost.
La voi cum a fost prima întâlnire cu bicicleta?