Alergarea nu-i punctul meu forte, dar nici nu pot să spun că-mi displace. Dacă reuşesc să trec de faza în care mă dor toate organele interne, după aceea intru într-o fază în care încep să mă gândesc la diverse lucruri, uit de efortul fizic, mă relaxez şi nici nu ştiu cum trece timpul. Asta-i partea care-mi place cel mai mult, când problemele de respiraţie nu mă presează, când picioarele nu mă dor, când nu mă gândesc din minut în minut că am obosit şi că vreau să mă opresc.
Anul trecut, la triatlonul de la Mamaia, la proba de alergare am uitat să-mi pun şosete în picioare. Gravă greşeală, pentru că spre sfârşitul probei am făcut nişte bătături sângeroase, care-mi transmiteau impulsuri dureroase până în inimă. În aceste condiţii, am alergat destul de încet, dar suficient de tare încât să rămân uluit când o fată a trecut în viteză pe lângă mine şi s-a tot dus aşa până când a devenit un punct minuscul în zare.
Această fată, care m-a întrecut vijelios, nu este o fată oarecare, ci o adevărată luptătoare şi alergătoare. Mai are o soră, sportivă şi ea. Nu vă pot spune care dintre ele m-a întrecut atunci, la Mamaia, că nu le deosebesc una de alta, aşa de mult seamănă. Le cheamă Cornelia David şi Silvia David.
Vă invit să intraţi pe blogul lor. Acolo veţi vedea tot ce vreţi să ştiţi despre maratoane, alergări montane, triatloane, duatloane, competiţii de mountain bike etc. Totul în poze şi impresii, pentru că fetele astea participă la toate.
Şi după această lungă introducere, la un tilul care până acum nu v-a spus nimic, vă pun în temă despre concurs de alergare montană din Grecia, pe muntele Olympus, la care vor participa şi surorile David – Olympus Marathon 2011
