Am avut o duminică plină de emoții, ca de fiecare dată când copiii mei participă la un concurs. Mă implic, trăiesc alături de ei tensiunea, mă emoționez și eu, iar la sfârșit mi se umplu ochii de lacrimi, foarte, foarte mândru de ei. Orice părinte înțelege perfect genul acesta de emoții.
Natalia și Vlăduț au participat ieri la Road Grand Tour, seria de concursuri de ciclism pentru șosea organizată de către Alex Ciocan. Din fericire, Alex se gândește și la cei mici, cărora le-a dedicat anul acesta nu mai puțin de patru concursuri. Nu știu exact câți copii au fost ieri la Kids Edition IV, dar estimez că numărul total al participanților a fost între 150 și 200.
Natalia a fost înscrisă la aceeași categorie cu cea a lui Vlăduț, 7-8 ani, cu toate că împlinește șapte ani abia pe 30 decembrie, dar se ia în considerare vârsta competițională, adică vârsta împlinită în anul curent. Dacă s-ar fi născut cu două zile mai târziu s-ar fi socotit că are șase ani și ar fi participat la categoria 5-6 ani. Chiar și în aceste condiții, Natalia s-a clasat pe locul II, în spatele unei fetițe vizibil mai dezvoltată fizic, care a concurat și pe cursieră.
La Vlăduț competiția a fost și mai acerbă, dar mi-a plăcut de el că nu s-a lăsat intimidat. Parcă nu l-am văzut niciodată atât de montat, a tras cât a putut de tare, a împins în pedale până la ultimul strop de energie. După primele două tururi era la doilea, dar din păcate în ultimul tur, al treilea, a fost depășit de doi băieți pe cursiere, care au avut în plus forța de a accelera. Vlăduț era extenuat și poate că și-ar fi conservat mai bine energia dacă m-ar fi ascultat și nu s-ar fi dus pe cel mai mic pinion. “Acolo ajungi doar dacă ai și forță să susții o cadență alertă, trebuie să ai picioare pentru pinionul mic”, i-am spus înainte de concurs. Vlăduț a trecut linia de finish pe locul IV și sunt foarte mândru de el, pentru că ieri ne-a arătat cea mai bună versiune a lui.
Atât Natalia, cât și Vlăduț au fost locul I între concurenții cu biciclete mountain bike. E ceva, nu? 🙂
