Mi-am dat seama din prima. Tata – Emilian-Paraschiv Nedelcu (74 ani) – este un biciclist melancolic. Şi cum să nu fie, dacă în timpul tinereţii lui, dacă aveai bicicletă, te aflai în raiul bicicliştilor? Nu existau maşini, nu exista trafic, nu exista poluare, nu exitau pericole. Erai doar tu, bicicleta şi natura.
Tata a învăţat să meragă pe bicicletă prin 1940. Cel mai probabil că 99,9% din cititorii acestui blog nici nu se născuseră atunci. Bunicul meu, tatăl lui, avea o bicicletă nemţească, iar tata i-o fura, din când în când, şi mergea cu ea prin toate gardurile :).
Prin 1950 miliţienii au fost dotaţi cu biciclete. Istorie.
Prin 1956-1957, tata şi-a cumpărat prima bicicletă. A luat-o pe datorie, că făcea mai mult de patru salarii. A costat 1.500 de lei. Cu această bicicletă a şi făcut prima lui călătorie mai lungă Alexandria (de acolo e) – Urziceni, adică aproximativ 160 km.
Cea mai lungă cursă pe care a făcut-o tata a fost Bucureşti-Alexandria, cu retur, adică 180 km în aceeaşi zi.
Tata a făcut sport toată viaţa lui (ciclism, tenis) şi n-a depăşit niciodată o greutate mai mare de 80 de kg. Obişnuia să facă în mod regulat, săptămânal, Bucureşti-Alexandria-Bucureşti pe bicicletă.
Urmăreşte-l în primul episod al acestui interviu.
Notă: Calitatea fişierului video se va îmbunătăţi pe măsură ce YouTube va procesa fişierul. A avut peste 1 GB.
Am revazut interviul a 3a oara acum..super! Amintiri…
Marcel, ma bucur ca ti-a placut interviul. Mai urmeaza doua parti 🙂
Numai eu stiu cat ma rugam de tata sa-mi imprumute si mie Pegas Practic-ul ala.