“N-am timp“, este motivaţia cel mai des întânită cu care se confruntă organizatorii de evenimente sportive din România. Şi este în mare parte adevărată.
Chiar n-am timp. M-aş duce la antrenamentele pe care le organizează Florin Leonte (Legstrong), de alergare sau de ciclism, dar la ora aia eu sunt la serviciu. M-aş duce în fiecare weekend într-o excursie la munte cu bicicleta, dar n-am timp că trebuie să-mi zugravesc casa. M-aş duce să înot la bazin, să mă antrenez pentru triatlon, dar chiar n-am timp (şi nici bani).
Am găsit o mică soluţie: antrenament urban. Ieri am alergat 8,92 km de la Casa Presei (unde am jobul), până după halele Obor. Mi-a plăcut, deşi eram îmbrăcat în haine nu tocmai bune pentru alergat şi încălţat neadecvat. Ce-ar fi, dacă de două, trei ori pe săptămână, cel puţin cât e cald, mi-aş lua echipament de schimb la mine şi după serviciu aş face jogging spre casă?
Când nu mai pot să alerg, mă opresc şi mă urc într-un tramvai sau într-o maşină şi asta e.
In cazul tau nu conteaza, problema e doar pentru cei care alearga in parcuri.
Apropos de trafic, o sa ajung o testoasa ninja 🙂 Oricum inhalez de pe bicicleta, de ce n-as inhala si din alergare? 🙂
E foarte util din punct de vedere al timpului :D.
Mai problematic e cu traficul, poluarea etc. dar poti gasi rute ocolitoare prin zone mai putin circulate.
Inafara e mai popular, se numeste: run commute