M-a sunat de curând Roxana Bituleanu, care administrează magazinul de biciclete Moș Ion Roată și este, totodată, implicată în Asociația Profesională a Producătorilor, Importatorilor și Comercianților de Biciclete din România. Una dintre problemele cu care se confruntă această asociație este concurența neloială pe care le-o fac magazinelor hoții de biciclete.
Evident, cine fură o bicicletă cu scopul vânzării ei, o va da cu un preț mult mai mic față de același model aflat în vitrina magazinului. “Ce măsuri ar putea fi luate pentru a fi redus numărul de biciclete furate?”, m-a întrebat Roxana. Păi, în primul rând, trebuie discutat cu proprietarii de website-uri specializate, care publică anunțuri de vânzare-cumpărare, i-am spus eu.
Pe Biciclistul.ro nu prea este cazul, pentru că eu am publicat aici mai mult anunțuri ale prietenilor. Dar sunt site-uri al căror trafic este construit pe așa ceva, precum ciclism.ro, freerider.ro sau dirtbike.ro. Azi dimineață am văzut anunțul publicat de dirtbike.ro, care declară război hoților de biciclete. Mi se pare lăudabilă promisiunea lor de a fi vigilenți întru demascarea impostorilor.
Anunțurile cu biciclete trebuie să conțină o poză cu seria cadrului lizibilă, altfel anunțul va fi șters, este unul dintre mesajele cu care ești întâmpinat atunci când vrei să adaugi o intenție de vânzare pe dirtbike.ro
E un început bun. Totuși, dacă site-urile specializate au declarat război împotriva celor care vând biciclete furate, trebuie convinse și site-urile generaliste, precum okazii.ro sau mercador.ro.
Prima bicicletă pe care mi-am cumpărat-o era furată. Era o cursieră second hand, model no name. Mi-a venit de la Oradea și am plătit pentru ea vreo 300 de lei. Mi-am dat seama că era furată de-abia când mi-a ajuns la București și am obervat că avea un sistem antifurt sudat pe ea, care fusese tăiat. Din poze nu aveai cu să-ți dai seama că este o bicicletă furată, iar prețul, pentru cât de veche era bicicleta, era legitim. Ca mine există sute de consumatori păcăliți S-ar putea lucra și în direcția asta.
Eu mă mai gândeam și la un soi de certificare, de garanție a anunțurilor. Asociația amintită mai sus ar putea redacta, spre exemplu, un set de reguli care trebuie îndeplinite de un anunț de vânzare a unei biciclete. Pe baza îndeplinirii sau nu a acestor reguli ar putea certifica faptul că bicicleta nu este furată. Astfel, anunțurile validate ar putea purta un logo specific, care să mărească încrederea cumpărătorului.
Pe de altă parte, și consumatorii trebuie educați. Mă refer la consumatorii care nu doresc să încurajeze furtul de biciclete și care se ghidează după minime standarde etice. Căci celor cărora nu le pasă dacă bicicleta a fost furată nu prea ai ce să le zici. Deci, dacă vrei să-ți cumperi o bicicletă second hand ai putea să-l întrebi următoarele pe vânzător:
- De unde ai această bicicletă?
- Ai acte care să dovedească proveninența ei?
- Cât te-a costat această bicicletă?
- De când ai bicicleta?
- De ce vrei s-o vinzi?
Cam ce răspunsuri te-ar putea liniști:
- Am cumpărat bicicleta de la magazinul X sau de la prietenul Y
- Nu mai are garanție, dar am păstrat factura
- Un preț credibil
- O perioadă de timp menționată, fără prea multe cugetărir ar fi ok
- Un motiv plauzibil: vreau să-mi fac upgrade, e prea veche, mă mut în alt oraș etc.
Răspunsuri care să-ți dea de gândit:
- Am bicicleta de la un magazin, am bicicleta de la un prieten
- Bicicleta a fost scumpă
- Nu-mi mai amintesc de când am bicicleta, a trecut mult timp de-atunci
- Pur și simplu nu mai vreau această bicicletă
N-ar strica să cauți bicicleta pe care vrei s-o cumperi și în registrul de biciclete.