Bradley Wiggins își umflă mușchii

Bradley Wiggins e pe cai mari. Este primul englez care câștigă Turul Franței, a fost distins ca sportivul anului în Anglia și urmează să primească și titlul de cavaler.

Pe culmile succesului, britanicul a luat ca țintă și Graalul ciclismului: dubla Turul Franței – Turului Italiei în același an. De curând, a declarat că va încerca să câștige în 2013 Turul Italiei, iar apoi să-și apere tricoul de câștigător al Turului Franței, obținut în 2012.

Un obiectiv mai mult decât ambițios, pe care l-a țintit în 2011 și Contador, dar n-a reușit să câștige decât Turul Italiei. Dificultatea unui astfel de obiectiv este faptul că cele două competiții sunt relativ apropiate calendaristic (între cele două este doar o lună) și nu este timp destul pentru recuperare.

Doar marii campioni ai ciclismului au reușit performanța aceasta: Fausto Coppi (1949 și 1952), Jacques Anquetil (1963), Eddy Merckx (1970, 1972, 1974), Bernard Hinault (1982, 1985), Stephen Roche (1987).

În epoca modernă Miguel Indurain (1992, 1993) și Marco Pantani (1998) au reușit acest lucru, dar performanțele post ’90 ridică niște semne de întrebare (nu că înainte ciclismul era sfânt :D). Pantani a fost depistat dopat în 1999 în Turul Italiei, despre Lance Armstrong nici nu vreau să intru în detalii, Indurain a fost depistat pozitiv în 1994, dar n-a fost sancționat, plus că este printre puținele nume din ciclism care mai crede în nevinovăția lui Armstrong. Iar lista cu povești controversate din anii ’90 poate umple paginile unei cărți.

După cum se observă, după anul 2000 nimeni nu a mai reușit această performanță, singurul deceniu de după al doilea război mondial în care „dubla” nu este reușită de nimeni. Acest lucru coincide cu intensificarea luptei antidoping și introducerea pașaportului biologic (2002). Este doar o observație, întrucât nu poate nimeni să bage mâna în foc că există o relație cauză – efect între cele două situații.

Revenind, Wiggins abia a câștigat primul mare tur din cariera sa și deja țintește o performanță nemairealizată de aproape 15 ani. Declarația lui Wiggins pare astfel cam arogantă și arată ca o flexarea inutilă de mușchi, tinând cont că Turul din 2012 a fost făcut parcă special pentru a fi câștigat de Wiggins, cu puține finaluri în ascensiune și mulți kilometri de contratimp.

Mai mult, anul trecut a fost doar un vagon în plasa lui Christopher Froome pe munte, iar anul acesta în Franța revine Alberto Contador și îl vom avea, sperăm, pe Joaquim „Purito” Rodríguez, care a arătat mai puternic decât Contador pe munte în Vuelta 2012. Printre argumentele forte ale lui Wiggins sunt calitățile sale la contratimp și echipa foarte puternică pe care o are în spate. Însă și așa, „dubla” Giro – Le Tour pare un obiectiv fantasmagoric pentru englez, iar declarațiile sale mai mult un exercițiu de PR. Wiggins nu a arătat până acum ca un mare campion, dar asumându-și obiectivul acesta are ocazia să ne contrazică.