În viața fiecărui om există momente care marchează, care schimbă macazul, imprimă senzații ce-l pot însoți toată viața, de bucurie sau de tristețe. În cazul unui copil, spre exemplu, un singur gest poate destabiliza, poate să facă un rău inimaginabil, chiar dacă, din exterior, gestul respectiv poate părea nesemnificativ.
Când eram elev în școala primară, prin clasa a doua, aveam o mașinuță de metal cu suspensii. Cei din generația mea știu cât de apreciate erau mașinuțele astea. Erau gadgeturile cele mai dorite de copii.
O aveam de la fratele meu, care-i mai mare cu nouă ani decât mine și care o păstrase cu sfințenie. Era sacră. O țin minte și acum, galbenă, superbă, de viteză, perfectă. Îmi plăcea s-o ridic ușor de portbagaj și să-i dau drumul, urmărind-o cum clănțăne pe masă. Era singura mea jucărie.
Într-o zi am luat-o cu mine la școală, iar în timpul orei m-am jucat cu ea. Învățătoarea mi-a confiscat-o, că deranjam ora și, vă vine să credeți sau nu, nu mi-a dat-o niciodată înapoi.
Am plâns zile-n șir.
Ce poate să înțeleagă un copil dintr-o astfel de întâmplare? Că cel mai tare din parcare poate să facă ce vrea, când vrea și cum vrea? Că dacă ești puternic ai?
Durerea mi-a fost cu atât mai mare în contextul în care eu nu am avut jucării. Părinții mei considerau că banii dați pe jucării sunt bani aruncați. În consecință, trebuia să inventez jucării. Mă jucam, spre exemplu, cu creioanele. Le transformam în soldați sau mașini. Penarul era un camion. Savoniera era un vapor, cu care mă jucam când făceam baie.
Mama prefera să-mi ia, în loc de o jucărie, o pereche de cizme pentru iarnă. Jucăriile erau un moft.
Când o bucățică din sufletul tău se rupe, ruptă rămâne, n-o mai lipește nimeni și nimic la loc. Ce-ai pierdut, pierdut rămâne. Pentru restul, există serviciul bringmeback.ro.
Este o idee foarte tare. Tu stabilești care sunt cele mai valoroase obiecte ale tale, de care ți-ar fi greu să te desparți. Le marchezi cu produsul BringMeBack, adică le atașezi o etichetă și un cod unic, le înregistrezi pe site-ul bringmeback.ro și stabilești pentru fiecare în parte ce recompensă vei oferi în cazul în care le pierzi și cineva le găsește. Practic, îl motivezi pe cel care îți găsește obiectul pierdut să ți-l aducă înapoi.
Cel care îți găsește cheile, să zicem, se uită pe breloc, vede eticheta – lost and found, BringMeBack, intră pe Internet, introduce codul de pe etichetă pe site-ul BringMeBack și află recompensa, fiind motivat astfel să te contacteze.
Iată o statistică încurajatoare oferită de reprezentanții serviciului: “cu BringMeBack îți poți recupera obiectul în 24 de ore cu o probabilitate de 90%”.
Te poți înscrie pe site gratuit
Exemple practice
Serviciul funcționează deja în cinci state europene – Germania, Elveția, Austria, Italia și România.
Aș folosi acest serviciu pentru smartphone, aparat foto, laptop, chei, copil(!!!!!!) – când merg în concediu și, de ce nu, bicicletă, deși aici situația este un pic dubioasă. Cum ar veni, hoțul prestează, îți fură bicicleta, după care, înainte să ți-o vândă, observă eticheta BringMeBack. Pac, intră pe Internet și vede că poate primi o recompensă de 1.000 de lei. Dar dacă te contactează n-ai putea să-i organizezi un comitet de bun venit format din polițiști? Să zicem că nu faci chestia asta, de ce ar veni să primească o recompensă de 1.000 de lei, când bicicleta valorează 4.000 și o poate vinde cu 3.000? Întrebări, întrebări, întrebări. Eu mi-aș pune, totuși, o etichetă și pe bicicletă, că nu se știe niciodată ce se poate întâmpla.
Tu pe ce ți-ai pune o astfel de etichetă?