Cu cât stăm mai mult pe stradă, fie ca pietoni, şoferi sau biciclişti, riscul de producere al accidentelor creşte. Iar când vine vorba de accidente, nu mai contează cât de bine pregătit eşti, ce bicicletă ai sau cum e vremea afară. Singurul lucru la cre trebuie să speri e că vei scăpa cu viaţă.

Ce ar trebui să facem în cazul nefericit al unui accident mai mult sau mai puţin minor?

  • Primul lucru de făcut este să te controlezi sumar dacă eşti întreg. Dacă ai încă toate mâinile şi picioarele legate de corp şi nu curge (prea mult) sânge, cel mai bun lucru este să te relaxezi. Sună şi cheamă-ţi o rudă, un prieten, eventual cu o maşină în care-ţi poţi pune bicicleta (în cazul în care nu mai poţi merge pe ea sau dacă nu mai poate fi folosită).
  • Nu rezolvi nimic dacă începi să urli sau să înjuri. În cele mai multe cazuri, mai ales dacă este implicată o maşină (şi în cazul în care şoferul a oprit să vadă ce se întâmplă), nervii pot aduce mai multe probleme decât rezolvări. Tot ca recomandare: dacă vedeţi că nu mai aveţi ce face, că nu puteţi evita accidentu,  staţi relaxaţi. Nu vă încordaţi, nu strângeţi de ghidon mai mult decât e nevoie, ci luaţi în calcul opţiuni de cădere cât mai puţin dureroase.
  • S-a întâmplat… sunteţi întreg (cel puţin puteţi să vă ridicaţi de jos) – încercaţi să vă daţi din drum şi să vă recuperaţi bicicleta sau bucăţile din ea.
  • Nu vă aşteptaţi la prea multă compasiune de la şoferii din trafic.
  • Notaţi-vă în telefonul mobil numărul Poliţiei Rutiere – 021 – 9544 (am folosit prefixul Bucureştiului), sunaţi şi raportaţi accidentul.
  • Memoraţi numărul autoturismului şi cât mai multe detalii despre el, eventual dacă puteţi (fizic) şi aveţi un telefon cu cameră foto încercaţi să fotografiaţi numărul.
  • Sub nici o formă nu cedaţi impulsului de a vă certa cu şoferul/pasagerii maşinii. Nu răspundeţi cu înjurături înjurăturilor. Rugaţi-l să aştepte echipajul poliţiei.
  • Dacă aveţi o bucată de hârtie şi ceva de scris, notaţi cât mai multe detalii despre locul şi ora accidentului, aflaţi numele şoferului, eventual şi al pasagerului, numărul de telefon mobil poate fi de asemenea de folos.
  • Nu acceptaţi bani. Dacă încearcă să vă dea o sumă de bani şi să plecaţi fericiţi – NU îi primiţi. Nu puteţi şti nici valoarea pagubelor bicicletei, nici dacă voi sunteţi în totalitate ok. În plus, este posibil că unele probleme să nu apară imediat. Ligamentele, muşchii şi chiar oasele se pot umfla sau da semne de probleme după ce zona se relaxează.
  • Odată sosit echipajul poliţiei  nu îi lăsaţi să ducă în derizoriu accidentul – NU îi lăsaţi să nu facă proces verbal “că oricum n-ai mare lucru”.
  • Verificaţi datele din procesul verbal şi cereţi o copie a acestuia.
  • Mergeţi, dacă e posibil, în aceeaşi zi la medic. Cereţi şi păstraţi chitanţe şi bonuri fiscale de la medic, iar dacă trebuie să faceţi radiografii sau alte teste mai complexe, cereţi, de asemenea, rapoarte medicale şi chitanţe, care să dovedească sumele date acolo.
  • NU daţi şpagă medicilor să treacă în fişă şi problemele pe care le aveaţi înainte. Nu exageraţi – nu mergeţi să vă faceţi mai ştiu eu ce radiografii, dacă medicul de familie sau generalist nu v-a cerut să le faceţi.
  • Mergeţi la un magazin de biciclete care să aibă şi service. Faceţi o listă cu piesele defecte (chiar dacă vi s-a zgâriat şaua sau dacă vi s-au rupt gripurile)
  • Nu alegeţi cel mai scump magazin din oraş, dar nici nu mergeţi pe ideea că “bicicleta pare ok”.
  • Dacă aţi avut (şi sper să o folosiţi întotdeauna) casca pe cap, puneţi-o pe listă. De asemenea, mănuşile şi/sau încălţările (în cazul în care s-au deteriorat în urma accidentului). Nu săriţi calul. Nu puneţi pe listă un angrenaj LX dacă ştiți că aveaţi un SIS sau un ciclocompter wireless cu 200 de funcţii dacă aveaţi unul de 15 lei luat din târgul din Vitan. Pe lângă faptul că nu e frumos să minţiţi, nu vă aduce nici un avantaj.
  • După ce aveţi toate astea contactaţi şoferul. Dacă este dispus, mergeţi împreună la poliţie. Dacă nu vrea să coopereze, faceţi copii după toate cele de mai sus şi mergeţi la cel mai apropiat sediu al poliţiei şi depuneţi plângere împotriva lui.
  • De aici înainte variantele depind de noroc şi de cât de departe sunteţi dispus să mergeţi… Soluţiile legale vi le pot explica cei care au cunoştinţe mai bune ca mine în domeniu.

Nu uitați două lucruri:

  • Datorită stării de șoc și a adrenalinei pueți reacționa și/sau uita lucruri importante. Încercați să vă liniștiți, să stați cât mai calm posibil.
  • Orice bicicletă poate fi înlocuită. Știu, costă mult sau au o importanță mare sufletească, dar întotdeauna (deși sună dureros) e preferabil să ai bicicleta ruptă decât să ăi gâtul rupt.

Comentarii