Ciprian Bălănescu a povestit pe blogul său ce s-a întâmplat la Brașov Triathlon, concurs care a avut loc săptămâna trecută și unde s-a clasat pe poziția a patra.
Ajung spre seară la hotelul unde sunt cazat și constat că transpir tare, mă doare un pic și capul. ”Emoțiile inerente” îmi spun, povestește Ciprian.
“Emoțiile” continuă și spre dimineață.
E dimineața concursului. Mă trezesc la 6:00, mă tot gândesc la cursă, îmi doresc tare mult să câștig. Simt din nou fiori reci pe spate, transpir în continuare. Îmi tremură puțin și mâinile, îmi simt picioarele moi. Hmm, asta nu mai poate să fie de la emoții.
Ciprian Bălănescu a realizat că este bolnav și totuși a decis să participe la Brașov Triathlon.
Îmi dau seama că sunt bolnav. Antrenorul meu, Flabio, derulează repede filmul înapoi și identifică momentul când a început totul. Cu șase zile înainte, dis de dimineață am înotat la bazin cu costul de triatlon pe care îl folosesc și pe biclă și la alergare. Am ieșit din apă fără să mă schimb, afară era puțin rece, m-a luat frigul. Nu am dat atenție, însă două zile mai târziu tușeam ușor și îmi curgea nasul. Am cam ignorat toate astea…
Lucrurile astea i se pot întâmpla oricui. O clipă de neatenție și riști, iată, întregul concurs.
Ciprian Bălănescu este multiplu campion național de triatlon și duatlon și, totuși, la Brașov Triathlon a fost nevoit să înoate mai multe stiluri de înot, inclusiv bras, pentru că a simțit că se sufocă. Ar fi trebuit să pună punct acolo acestei aventuri, dar s-a ambiționat să ducă până la capăt concursul.
A ieșit din apă foarte amețit și nu a reușit să mai prindă plutonul fruntaș, la bicicletă. Alergarea nici el nu știe cum a făcut-o.
La sfârșit a fost cel mai rău.
Mă retrag apoi la umbră cu prietenii alături de care venisem din Bucuești. Acolo mi se taie filmul… Am stări de greață, ba îmi este cald, ba frig, vomit, cât pe ce să cad din picioare. Au urmat 5 ore destul de grele pentru mine, am ajuns și pe la spital.
În acest moment, Ciprian Bălănescu vrea doar să se recupereze, motiv pentru care nu va participa la concursul de triatlon de la Reci, ultima etapă din circuitul Bioeel Triathlon Grand Prix Off Road, după cum ne-a declarat.
Dacă toată lumea se aștepta de la mine să câștig, pentru că o fac de ani buni de zile, m-aș simți dator cu o explicație dacă n-aș face-o. Probabil că ăsta a fost și raționamentul lui, când s-a gândit să explice situația de la Brașov Triathlon.
Eu sunt părtinitor, recunosc, și țin cu el.
Mi-am dat seama, dar e interesant ca pierde o data si deja cauta motivele :), in loc sa zica si el ca, asta e, au fost unii mai buni decat mine, zice ca a fost bolnav. Nu zic ca nu a fost, dar atunci sa nu mai iasa cu declaratii, sa arate la urmatorul concurs ca el e cel mai bun 😀
Acest articol nu era despre Alex Diaconu și Ciprian Bălănescu, ci despre faptul că omul s-a simțit rău și totuși a partiicpat la concurs.
Și mai este despre ceva: Ciprian Bălănescu este și el OM, nu zeu. A câștigat destule campionate naționale, poate are nevoie de un restart.
Tot respectul pentru Balanescu, chiar este un sportiv pus la punct.
Insa, consider ca, la Triatlonul de la Brasov nu avea ce sa caute pe podium. Cei doi unguri sunt net superiori lui Balanescu, iar Alex Diaconu a aratat de mai multe ori ca, este mai tare decat Cipri. Diferenta se vede si la concursuri: Cipri numai la concursuri interne, Alex foarte mult in strainatate…
Asta cred ca, era de mentionat 🙂
Bafta si lui Alex si lui Cipri!