Locul 35 din 104 finisheri, timp total 5h19min17s, atât am putut sâmbăta trecută, pe 3 octombrie, la H3RO Mamaia 2020, primul și singurul concurs de triatlon la care am participat în acest an.
Spun că doar atâta am putut cu o urmă ușoară de regret, pentru că aveam alte așteptări de la această cursă, mi-aș fi dorit un timp mult mai bun. A fost însă o cursă unde toată lumea a suferit și a înregistrat timpi mai slabi față de ediția din 2019, dar n-aș vrea să iau asta ca pe o scuză, cred că mai important este să mă concentrez asupra prestației mele și să identific ce greșeli am făcut, astfel încât să nu le mai repet și data viitoare.
Înainte de a ajunge însă la greșeli vreau să subliniez lucrurile pozitive din această cursă:
Am participat în 2020 la o cursă de triatlon! Asta e cea wow, având în vedere contextul în care ne aflăm, nu credeți? Îmi luasem gândul de la competiții și nici nu m-am mai antrenat cu aceeași îndârjire ca în 2018, când am participat la primul meu triatlon pe distanța Half. Am scos 5h04min atunci, dar eram mult mai slab pregătit, din toate punctele de vedere. Sunt, deci, mulțumit că am participat la o competiție de triatlon, ba chiar la cea mai mare din România (anul ăsta sigur n-a fost și din Estul Europei);
Sunt sănătos, nu m-am ales cu vreo accidentare! Prin 2014, parcă, după ce am participat la Maratonul București și mi-am făcut record personal la proba de semi (1h31min), m-am accidentat. Am tras de mine în acea cursă, eram supraponderal și organismul a cedat. Cred că a durat vreo patru, cinci luni până ce am putut alerga din nou în acel an. Acum, în 2020, după cursa de la H3RO n-am avut nici măcar un cârceluț. Aș vrea să le mulțumesc pentru asta antrenorilor de la Unstoppable Sport Club, Răzvan Ene și Beres Hunor, alături de care m-am pregătit asiduu anul acesta. Datorită lor am mi-am crescut performanțele la alergare, fără să mă accidentez măcar o singură dată!
Am avut alături familia și colegii din Unstoppable! Îmi place mult fotografia de mai jos.
Natalia a ținut morțiș să mă însoțească pe ultimul kilometru de la proba de alergare. A devenit o tradiție pentru noi să facem asta la cursele la care mă însoțește și familia, cel puțin la cele care se termină cu alergare :).
Pe de altă parte, au fost și colegii din Unstoppable, club care a avut nu mai puțin de 30 de sportivi ce au participat la probele pe care le-a propus H3RO. La Half eram doar 13, restul erau pe margine și ne încurajau. Te alegi cu o stare de bine, pozitivă, când simți că faci parte dintr-o comunitate sportivă, care e acolo și te sprijină.
Eu cred că motivele enumerate mai sus sunt arhi suficiente să mă consider mulțumit de cursa pe care am făcut-o. Și sunt.
Mulțumiri speciale către clubul Unstoppable, care mă susține în mod constant, către antrenorii Beres Hunor și Răzvan Ene, pentru că m-au ridicat la alergare, dar și către Alex Ion, pentru sfaturile sale extrem de folositoare de la antrenamentul de înot.
Ce greșeli îmi reproșez
Întotdeauna e loc de mai bine și cred că este important să faci o analiză după fiecare cursă și să identifici și să identifici și punctele slabe, pe care să le transformi în avantaje data viitoare.
N-am făcut niciun brick anul acesta
Dap, nici măcar un brick. Cred că m-ar fi ajutat. În 2018, când mă antrenam cu Seven Sport Club și cu Flabio țin minte că am avut câteva brickuri făcute. Au fost niște intervale de alergare băgate după o tură mai lungă cu bicicleta.
Am greșit nutriția
Am făcut o greșeală de începător, am amestecat băutura izotonică cu geluri. M-am gândit că voi economisi timp pe bicicletă și că voi avea, în același timp, și hidratare, și energie. La proba de alergare m-a luat o durere de burtă cruntă. Am fost nevoit să trag pe dreapta, dar degeaba, durerea și senzația au rămas acolo până la sfârșit. E crunt să alergi cu crampe abdominale, crunt.
Urmează Oradea
Următorul concurs de triatlon Half va fi la Oradea, unde nu am concurat până acum niciodată. Dacă se ține, căci nu se mai știe nimic sigur, voi fi prezent la start cu acelaș obiectiv ca la Mamaia: timp în cursă sub cinci ore.
Bilanț la sfârșit de sezon
Anul acesta am parcurs peste 5.100 km cu bicicleta, cu diferență de nivel 21.120 m. Pentru asta am lipsit de acasă peste 191 de ore. Asta înseamnă aproape 8 zile. N-aș zice că e așa mult, mai ales dacă te gândești că un an are 365, nu?
La alergare am trecut puțin de 1.000 km parcurși, cu o diferență de nivel de peste 4.200 metri (130 de de antrenamente). Ca timp, aceste antrenamente au înseamnat 107 ore, adică în jur de patru zile și jumătate.
La înot am contorizat 110 km (53 de antrenamente), aproape 40 de ore, adică 1,6 zile.