Maratonul Olteniei 2021 - cum a fost cursa

Maratonul Olteniei 2021 a însemnat a noua ediție pentru această cursă desfășurată în două zile consecutive, MTB sâmbătă și trail run duminică, iar eu m-am înscris în competiție imediat după ce a fost anunțată în mod oficial. Cea mai recentă participare fusese în 2018, în 2019 nu am putut ajunge, iar în 2020 Maratonul Olteniei a fost în format virtual, din cauza condițiilor pandemice.

Am avut emoții suplimentare la Maratonul Olteniei, în afară fiorii obișnuiți pe care-i am în fața concurenței cu alți oameni. Nu sunt încă 100% refăcut după operația chirurgicală pe care am avut-o după ce mi-am rupt clavicula stângă și mi-a fost un pic teamă mai ales la cursa de mountain biking. Long story short, cum zice americanul, a fost ok, am ieșit cu bine din cursă, fără să mă avariez suplimentar la umăr sau claviculă.

Cursa MTB a fost cu noroi și coborâri periculoase

Anul acesta am participat a șasea oară la Maratonul Olteniei, știam deci ce mă așteaptă la cursa de mountain biking. În toți anii, din 2014 încoace, am participat la cursa scurta, de 30 și un pic de kilometri, cu o diferență de nivel de aproape 1.000 de metri. Organizatorii au modificat traseele anul acesta, vechiul traseu scurt a devenit noul traseu lung, iar actualul traseu scurt a fost de 22 km. Eram obișnuit cu 30 km, prin urmare în 2021 am participat la proba lungă.

M-am bucurat să-l găsesc la start și pe Alex Ciocan, fost ciclist de performanță, comentator Eurosport și proaspăt numit președinte al Federației Române de Ciclism.

Un selfie înainte de start, cu Alex Ciocan în plan îndepărtat, care dădea un interviu 🙂

Alex n-a tras în cursă la adevărata lui valoare, a preferat să pedaleze ca la o plimbare, așa că se poate consemna în mod cât se poate de oficial că l-am învins la o cursă de mountain biking :).

Teoretic și declarativ, traseul a avut o diferență de nivel de 930 de metri și o lungime de 33 km. Ciclocomputerul meu a înregistrat 30,73 km și o diferență de nivel de 844 de metri, dar au fost câteva momente în care a intrat pe rol funcția autopauză, cu toate că înaintam, dar era push bike, în ritm de melc.

Așa cum îmi și aminteam, primii 10 km s-a urcat în mod susținut. Startul s-a dat din zona Parcului Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, iar după aproximativ 1,2 km de șosea în urcare ușoară s-a făcut la dreapta pe un drum betonat, de unde a început un urcuș pieptiș de câteva sute de metri. Pulsul cardiac urcă instantaneu în această zonă, care deși este scurtă te solicită la maximum. Știam însă segmentul, l-am făcut o dată chiar și înainte de start și, spre deosebire de anii trecuți, nu mi s-a mai părut așa o mare sperietoare. L-am urcat în forță, rapid, fără să mă ridic din șa, fără să intru în zona maximă de ritm cardiac. Pe această bucată poți să iei puțin avans, ai pe unde să depășești dacă te țin picioarele, iar eu am profitat de forma bună în care mă aflu și am croșetat printre concurenții care se avântaseră plini de elan în primul kilometru de fals plat.

Pe această urcare betonată se aud multe scrâșnete de lanț, multe troncănituri, pentru că unii, mai amatori, încep să schimbe vitezele chiar în momentul în care dau de greu, când lanțul este tensionat la maximum.

După ce se termină porțiunea betonată se intră în pădure, unde se tot urcă, până în momentul în care nu se mai poate pedala. Există o porțiune pe care nu am reușit în niciun an s-o trec fără să fac push bike, 2021 nu a fost o excepție. Aș fi încercat s-o atac din pedale, dar în zilele din preajma concursului a plouat mult, era mult noroi pe traseu și am aveam și câțiva concurenți în fața mea, motiv pentru care am decis să nu fac risipă de efort și am împins bicicleta până în locul în care am putut să mă urc din nou pe ea.

Dacă pe urcări m-am descurcat bine, coborârile le-am abordat cu teamă, mai ales că am întâlnit multe secţiuni tehnice, cu noroi extrem de alunecos, unde nu exista aderență. M-am dat jos de bicicletă de mai multe ori, din spirit de conservare, însă tot nu am reușit să evit câteva căzături. N-au fost grave, am picat aproape de pe loc, dar de două ori m-am dus pe umărul stâng, unde am și operația de claviculă. Nu s-a întâmplat nimic, operația a rezistat, însă am continuat cursa cu teamă.

Alte zone dificile au fost segmentele cu drum format din bolovăniș și pietriș, combinate cu noroi moale. Acolo, din nou, am coborât cu teamă, la fel ca și pe o coborâre mai lungă, pe iarbă, unde n-am dat drumul la frână prea mult.

La sfârșit, pe ultimii doi kilometri de asfalt m-a ajuns din urmă un concurent, care m-a și depășit pe ultima linie dreaptă. I-am luat însă roata și am așteptat până în ultima sută de metri, când am declanșat un sprint furibund (în capul meu) și am reușit să îi iau fața cu trei crampoane de la roata din față. Sistemul de cronometrare ne-a înregistrat cu același timp, dar m-a pus pe mine în față în clasament.

Cu toate că traseul a fost poate cel mai dificil de până acum, am obținut cel mai bun timp și cea mai bună clasare de până acum la Maratonul Olteniei, locul 6 la nivel general și locul 4 la categoria de vârstă.

Istoricul rezultatelor mele la Maratonul Olteniei, cursa de MTB:

An participareTimpLoc generalLoc categorieCategorie vârstă
Anul 20142h53min23/8111/2730-39 ani
Anul 20152h43min19/12710/4230-39 ani
Anul 20162h40min44/20818/6230-39 ani
Anul 20173ho6min68/18326/6230-39 ani
Anul 20182h37min27/1979/5340-49 ani
Anul 20212h16min6/604/2140-49 ani

Podium la cursa de alergare

A doua zi a urmat cursa de alergare, proba de 12 km (la mine au ieșit 11,35).

Am fost odihnit și nu m-am resimțit după cursa din ziua anterioară. N-am avut niciun pic de febră musculară, nu mă durea nimic, eram pregătit pentru o alergare în regim de cursă cu energia la nivel maxim.

N-am avut noroc de vreme bună, a plouat în noaptea dinaintea cursei, dar și la start.

Condițiile au fost însă aceleași pentru toți, așa că n-am de ce să mă plâng.

Am intrat în cursă controlat, fără forțez la maximum, și așa am rămas până la sfârșit. Acest fapt mi-a fost confirmat și de statistică, 70% din timp am fost în zona 4 de puls cardiac, adică în cadrul nivelului threshold. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu acest termen, threshold reprezintă un nivel optim de intensitate a alergării, un punct de echilibru dincolo de care are loc o acumulare rapidă de acid lactic în sânge, care provoacă o oboseală accentuată.

Doar 6% am fost dincolo de zona 4, în zona 5 de puls cardiac, adică unde am avut peste 165 de bătăi pe minut. Încă o cifră, 22% din timpul cursei am fost în zona 3.

În ceea ce privește traseul, m-am simțit foarte bine pe urcări, unde am și depășit câțiva concurenți și incomod pe coborâri, deoarece terenul era instabil, cu noroi alunecos.

A fost o cursă rapidă, în care nu m-am oprit deloc, la niciun punct de hidratare (nici la MTB n-am făcut-o). Sincer să spun, și chiar nu vreau să fiu arogant, mi s-a părut o cursă ușoară. Mai tare trag la antrenamente, când fac intervale, iar asta s-a simțit în competiție, când mi-a fost ușor să mențin un ritm constant, destul de ridicat, fără să mă sufoc. Gabriela Szabo spunea într-un interviu că cele mai grele alergări din viața ei au fost la antrenamente, niciodată la curse, când practic culegea roadele muncii sale. Asta înseamnă să fii bine antrenat, să nu suferi la concurs.

Spre bucuria mea, am terminat cursa pe locul 5 la nivel general și pe locul 1 la categoria de vârstă. E loc de mai bine? Eu zic că da, cu ceva antrenament specific aș putea deveni mai rapid pe urcări, iar în condițiile unui traseu uscat m-aș duce neînfricat la vale.

Alături de colegul Călin George, de la Unstoppable, care s-a clasat pe locul 3 la nivel general și pe locul 1 la categoria de vârstă 30-39 ani

Mulțumiri speciale pentru organizatori

Aș vrea să le mulțumesc în mod special organizatorilor acestui concurs și companiei CEZ România, principalul susținător al competiției, pentru invitația de a participa la Maratonul Olteniei, dar și pentru găzduire.

Mă bucur că Maratonul Olteniei s-a putut organiza și în format fizic și am fost impresionat de logistica fără cusur de la fața locului. S-a făcut un triaj riguros înainte de ridicarea kitului, când cei nevaccinați împotriva COVID se puteau testa în mod gratuit.

Maratonul Olteniei a donat toate taxele pentru cauze caritabile

Ediția din 2021 a Maratonului Olteniei a avut un impact extraordinar pentru cauzele caritabile susținute de acest concurs.

La start s-au aliniat în total 631 de participanți care au concurat la categoriile:

  • MTB – probă scurtă (22 km): 110 luând startul la Râmnicu Vâlcea și 58 în cursele virtuale și proba lungă (33 km): 82 la Râmnicu Vâlcea și 32 în cursele virtuale
  • Trail Run – probă scurtă (12 km): 135 la Râmnicu Vâlcea și 110 în cursele virtuale și la proba lungă (22 km): 73 la Râmnicu Vâlcea și 31 în cursele virtuale
  • Cursa pentru persoane în scaune rulante (12 km, opțiuni scaun rulant sau hand bike) la care au participat 12 persoane, taxele de participare fiind gratuite – pentru a doua oară consecutiv la Maratonul Olteniei.

Echipa de susținători ai competiției a fost formată din 50 de voluntari din partea companiei CEZ.

Competiția a strâns donații de peste 20.000 de euro!

Comentarii