Băneasa Race a fost cel de-al doilea concurs pe care l-am bifat în luna aprilie, din cele patru pe care mi le-am programat. Am fost la prima de la Băneasa Race care este, de fapt, o continuare a concursului Băneasa Trail Run, într-o variantă rebranduită, cu un aer mai fresh. Au fost în jur de 1.000 de participanţi – prin urmare, popularitatea competiţiei a rămas neştirbită.
Înainte de cursă
M-am încris la concurs online, prin intermediul platformei register.42km.ro, dezvoltată de către Gabriel Solomon pentru managementul înregistrărilor la evenimentele sportive. Am găsit utile SMS-urile trimise post înscriere, am primit reminder pentru ridicarea kitului de participare, am fost informat despre numărul meu de concurs, la ce oră urma să iau startul sau în ce val.
Puţini organizatori folosesc acest canal de comunicare (SMS), poate pentru că-şi doresc să facă economie, dar mie mi se pare cea mai directă cale de informare, toţi avem telefonul la îndemână în cea mai mare parte a timpului.
Mi-am ridicat kitul cu o zi înainte de cursă. Am profitat de drumul relativ lung dintre Pantelimon şi Băneasa Shopping City şi m-am dus până acolo pe cursieră, în ritm lejer, de plimbare. N-am zăbovit la Intersport, de unde se ridicau kiturile, şi în cel mult 60 de secunde am rezolvat cu totul, în condiţiile în care am completat cu pixul şi declaraţia pe proprie răspundere şi mi s-a făcut şi o fotografie :). S-a văzut că organizatorii au experienţă, au rutine formate şi au eliminat timpi morţi.
Am totuşi o sugestie. Bucharest Running Club a organizat anul acesta cursa 10 km oferind concurenţilor opţiunea de a semna online declaraţia. Ar fi super dacă s-ar implementa acest serviciu la viitoarea ediţie Băneasa Race.
Mi-a plăcut tricoul din kitul de participare. Este de calitate şi nu are pe el inscripţii de cauciuc/plastic, materiale care irită pielea şi care nu lasă tricoul să respire.
Cum a fost cursa
Nu am avut un plan special pentru Băneasa Race. Mi-am dorit pur şi simplu să alerg offroad, într-un ritm care să mă scoată din rutina şoselei şi din confortabila zonă 2, în care m-am cuibărit toată iarna.
Am fost un pic obosit, poate şi din cauza cursei de sâmbătă, Crosul Campionii Sănătăţii, când am alergat alături de Natalia şi Vlăduţ câte 450 de metri sprint.
Încă de la start mi-am simţit picioarele plumbuite şi am realizat că nu voi putea trage la maxim. Însă, nici meduză n-am fost.
97% din cursă am alergat în zona 4, cu ritm cardiac între 155 – 166 bpm. Primii trei kilometri s-au dus repede (4:27, 4:36 şi 4:46), cumva peste posibilităţile mele. M-a luat valul, mereu mă ia valul la start, când mă aflu printre mulţi alergători. Am o deosebită satisfacţie când îi depăşesc pe alţii, oricât mi-aş repeta că bătălia ar trebui să fie în primul rând cu mine însumi.
N-am putut să ţin ritmul cu care am luat startul şi am încetinit, încet, încet, dar per total am scos o medie de 4:48 min/km. Sunt foarte mulţumit de acest rezultat, n-am fost în forma maximă, a fost trail şi cu multe curbe şi întoarceri. E bine. Sunt sigur că la ediţia de toamnă voi avea un timp mult mai bun.
Cu toate că n-am avut un timp prea bun, am rămas surprins să aflu pe ce loc m-am clasat: locul 34 din 553 la nivel general şi locul 13 din 130 la categoria 30-39 de ani. La următoarea categorie, 40-49 de ani, de care sunt mai aproape, pentru că fac 40 la 1 mai, aş fi ieşit pe locul 8 din 81 de participanţi.
