Dacian Ghinzilă, sportivul al cărui interviu vi-l prezint astăzi, are 28 de ani și practică o meserie super specializată: inginer electromecanic naval. E un job care nu-i permite să urmeze un plan de antrenament constant, pentru că uneori este plecat chiar și câte șase luni.
În ciuda acestei dificultăți, Dacian are o listă lungă de clasări pe podium în 2018 la concursuri sportive pentru amatori:
- Maratonul Nisipului 2018, proba de 42 km – locul 3 la general, locul 1 la grupa de vârstă
- Maratonul Argonauților 2018, proba de 42km, cu diferență de nivel 1.300 metri – locul 2 la general;
- Măcin Mountain Fun – locul 1 la general
- Spring Race – mountain bike – locul 3
- Semimaraton Brașov, locul 14 la general
- Băneasa Forest Run 2018, ediția de primăvară – locul 4 la general, locul 2 la categoria de vârstă
- Brevetul de 300 km ciclism șosea
- Pacermaker la 1h25min în cadrul Semimaratonului București
- Semimaraton pe nisip în Bulgaria – locul 4 la general
- Maraton Straja, 37 km cu diferență de nivel 1.880 metri – locul 10 la general
- Băneasa Forest Run, ediția de toamnă – locul 5 la general, locul 2 la categoria de vârstă
- Maratonul 1 Decembrie – locul 8 la general, locul 2 la categoria de vârstă
- Cros Gerilă – locul 3 la general
Când te-ai apucat de alergare?
M-am apucat de alergare după terminarea facultății.
A fost o perioadă grea, când nu reușeam să plec să îmi fac stagiu de cadeție. La orice ușă băteam primeam clasicul răspuns, vă sunăm noi, așa că îmi găseam refugiul în plimbări prin oraș, iar mai târziu în alergare pe malul mării”, spune Dacian.
Ai practicat vreun sport în copilărie?
Nu am practicat vreun sport anume în copilărie. Ca orice copil crescut în vremea anilor 90, mergeam la fotbal în curtea școlii.
Țin minte că terenul de fotbal era mereu ocupat, făceam câte trei, patru echipe formate din câte cinci, șase jucători, ca să putem juca toți, iar la sfârșitul săptămânii trăgeam linie și vedeam care sunt cei mai buni.
Îmi e dor de acele vremuri.
Câți kilometri alergi pe săptămână?
Depinde la ce concurs vreau să mă duc, dar ca medie aș spune 80-90 km.
Cum te antrenezi?
Antrenamente mele sunt după cum simte corpul că are nevoie. Din cauza jobului, cu pauze și de câte șase luni, e greu să urmezi un anumit antrenament, aici pierd mult. Un antrenament bine gândit te crește, automat.
Faci și alte tipuri de antrenamente, complementare alergării?
Da, îmi place să merg cu bicicleta. Am două biciclete, sunt fetițele mele, roșcata și țiganca 🙂
În care parte a zilei preferi să faci antrenamentele?
Cele mai bune antrenamete mi se par dimineața, când sunt odihnit.
Care este motivația ta?
La fiecare competiție la care particip îmi repet aceste cuvinte: ”Unii se nasc norocoși, alții luptători, eu de care parte sunt?”. Aceasta este pentru mine motivația supremă, să lupt alături de cei mai buni.
Care este proba ta preferată?
Îmi plac cursele lungi. Prima mea alergare în cadrul unei competiții a fost direct Maratonul Nisipului 2015. Nu alergasem niciodată mai mult de 21 km, dar când am auyit de 42 km pe nisip am zis că trebuie să încerc. Am terminat competiția în 3h25min și am obținut chiar și primul meu podium, ceea ce mi-a dat încredere să continui să alerg.
Spune-mi, care sunt cele mai importante greșeli din care ai învățat? Mă refer la sport, la alergare.
Am făcut nenumărate greșeli de-a lungul timpului.
În primul rând, când simți că ești accidentat tratează-te, dacă nu vrei să agravezi situația!
O a doua greșeală des întâlnită la alergătorii începători: încălțămintea neadecvată tipului de picior, de aici apar cele mai multe accidentări, care de multe ori duc la renunțarea la mișcare în aer liber. Cereți sfatul unor oameni cu experiență în domeniu!
Care este cel mai greu concurs de alergare la care ai participat? De ce îl consideri cel mai greu?
Cel mai greu concurs de până acum a fost în cadrul competiției de alergare 24h pentru copii cu autism, un ultramaraton pe echipe, unde am alergat 141 km pe nisip în bucle de câte 3 km, pe o vreme caniculară și un nisip frământat de sutele de participanți.
O alta competiție destul de dificilă a fost un semimaraton pe nisip în Bulgaria, unde a trebuit să traversăm un râu cu apă care trecea peste genunchi, ca să nu mai spun de nisipul afânat, unde mă scufundam până la gleznă.
Ții vreun regim alimentar special pentru sport?
Păcatul vieții mele este dulcele, pur și simplu îl ador! Da, sunt dependent de dulce! Nu prea mănânc pâine, nu mănânc cartofi prăjiți.
Iei suplimente sportive? Ce anume?
Nu folosesc un anumit brand de produse, iau pur și simplu ce găsesc, iar aici mă refer la magneziu și calciu. Cel mai bun energizant este mierea naturală!
La probele lungi îmi pregătesc”kerosenul” dintr-un amestec de lămâie cu miere, sare și apă.
Care este cel mai frumos loc în care ai alergat până acum?
Iubesc muntele, toate competițiile montane sunt superbe!
Cel mai frumos loc unde am alergat este la Maratonul Cucuieții, un maraton care ne-a tras un semnal de alarmă legat de defrișările care au loc în țara noastră. Am avut de alergat printre copaci căzuți, prin păduri tăiate și neîngrijite.
Am încheiat cursa pe un loc 3 la grupa de vârstă.
Sunt mai grele antrenamentele decât concursurile?
Greu nu este nimic dacă îl faci cu drag. Pentru mine alergarea este doar un hobby, un mod de viață. Când mă trezesc dimineața trebuie neapărat să alerg, corpul o cere, sunt dependent de mișcare.
Antrenamentele grele mi se par pe stadion, când fac bucăți.
Ce încălțăminte folosești pentru alergare? Câte perechi de pantofi de alergare ai?
Pe șosea alerg cu Nike Zoom Pegasus 34, iar la montane folosesc La Sportiva Akasha.
Cu cât timp înainte începi să te pregătești pentru o competiție pe care o consideri importantă?
Ca sa pregătești un maraton ca la carte ai nevoie cam de jumătatede an, însă la mine timpul petrecut acasă este limitat, așa că planul competițional mi-l schematizez de pe vapor și mă pregatesc psihic.
Consider că cea mai importantă este voința, corpul poate cu mult mai mult decât crezi.