Mi-am dat seama zilele acestea, în fața negrului orizont ce ni se arată, că nu vor mai fi competiții sportive, de ce avem nevoie de concursuri și de ce nu trebuie să renunțăm la ele.
„Din toate acestea se vede că statul este o instituţie naturală şi că omul este din natură o fiinţă socială, pe când antisocialul din natură, nu din împrejurări ocazionale, este ori un supraom ori o fiară… Totodată, este clar de ce omul este o fiinţă mai socială decât orice albină şi orice fiinţă gregară;căci natura nu creează nimic fără scop. Însă grai are numai omul dintre toate vietăţile”, Aristotel, fragment din “Politica“.
Omul este o ființă socială, ne spune Aristotel, scoate-l din această ecuație și-l vei vedea un Robinson Crusoe inadaptat, nefericit care se stinge încetișor, ca o lumânare căreia i s-a terminat fitilul.
Cred că cel mai important rol al competițiilor sportive este acela că sunt un liant, încheagă, formează comunități, catalizează scopuri, speranțe, aspirații. Un concurs sportiv trebuie văzut dincolo de posibilitatea obținerii unui record personal, pe care-l poți obține și de unul singur, nu-i așa, dar ce-i un record nevalidat de contextul social? E un pion solitar pe tabla de șah. Avem nevoie de jocul de șah pentru ca celelalte piese să devină valoroase și să poată fi utilizate la adevărata lor potență.
Prin urmare, nu trebuie să renunțăm la ideea de concurs sportiv, chiar dacă în 2020 nu vor mai putea fi organizate. Înlocuim cuvintele ”concurs” și ”competiție” cu ”prietenie” și ”comunitate”. E momentul ca organizatorii competițiilor sportive să investească în această direcție, să-ți țină comunitățile active, să le țină unite, să le ofere un țel comun. În niciun caz, nu cred că ar trebui să trecem prin 2020 în mod individual, ci împreună. Aici trebuie căutate soluțiile.
Eu, spre exemplu, am rămas motivat chiar și în această perioadă datorită grupului în care mă aflu, Unstoppable Sport Club, unde am rămas conectat în fenomen și am obținut recunoașterea de care aveam nevoie pentru a continua să sper că pot deveni mai bun.
Citiți despre studiul asupra fericirii, făcut de Harward.
Close relationships, more than money or fame, are what keep people happy throughout their lives, the study revealed. Those ties protect people from life’s discontents, help to delay mental and physical decline, and are better predictors of long and happy lives than social class, IQ, or even genes. That finding proved true across the board among both the Harvard men and the inner-city participants.
…
Those who kept warm relationships got to live longer and happier, said Waldinger, and the loners often died earlier. “Loneliness kills,” he said. “It’s as powerful as smoking or alcoholism.”
Despre asta e vorba în orice am face, despre relații, despre conexiuni, despre dialog. Suntem oameni, adică ființe sociale și avem nevoie de context pentru a merge mai departe, iar competițiile sportive sunt nucleul ce ține laolaltă toate piesele de șah.