Salut Eliud!
Nu mă cunoști, dar eu am impresia că te știu de o viață, chiar dacă ne despart mii de kilometri și multe diferențe culturale.
Ti-am urmărit live alergarea din Viena, ca atâtea zeci de milioane de oamenii din lumea întreagă. Când mai aveai doar câțiva kilometri până la finish am avut emoții pentru tine, inima mi-a bătut cu putere și m-am rugat să reziști, să duci lupta până la capăt și să izbândești.
Și când ți-a fost cel mai greu tu ai zâmbit. Am știut că acesta este semnul victoriei, că ți-ai depășit limitele, că spiritul tău și-a arătat superioritatea. Am înțeles cu adevărat ce ai vrut să spui cu ”no human is limited”. Zâmbetul tău a fost și al meu, a fost al tuturor. Știi ceva? Dacă ar fi cazul, eu te-aș desemna ca purtător de cuvânt al omenirii într-un prim dialog cu o inteligență extraterestră. Sunt sigur că am fi pe mâini bune cu tine.
M-ai emoționat profund, Eliud! În momentul în care ai trecut linia de finish și ți-am urmărit bucuria, aproape am izbucnit în lacrimi. Și acesta cred că este marele tău merit, ai reușit să sensibilizezi o întreagă lume prin sport, prin alergare, prin felul tău simplu și fermecător cu care treci prin această viață, prin modestia ta.
Noi, oamenii, te iubim Eliud.
