Cu puţin timp înainte de Fără Asfalt 2018, i-am contactat pe reprezentanţii Eurosport DHS, unul dintre cei mai mari producători de biciclete din Europa, şi i-am întrebat dacă nu sunt dispuşi să-mi dea o bicicletă MTB în teste, pentru a participa cu ea la un concurs de triatlon offroad.

Propunerea mea a fost cam pe ultima sută de metri, dar a fost primită cu deschidere şi uite aşa am ajuns să concurez pe o bicicletă Devron la Fără Asfalt 2018. Pentru cine nu ştie, Devron este un brand 100% românesc, iar Eurosport DHS comercializează aceste biciclete pentru toate categoriile consumatori: MTB, treking&city, urban, cross, road, chiar şi e-bike.

Speram să primesc o bicicletă Devron Vulcan, despre care ştiam că este modelul de vârf, cu cadru agresiv şi echipare de top, dar din păcate nu era pe stoc niciun model din 2018, aşa că a trebuit să mă mulţumesc cu Devron Riddle Man 3.9, o bicicletă mai din gama de mijloc.

Specificaţii tehnice

[table id=48 /]

Cum s-a comportat bicicleta

Am testat bicicleta în două situaţii. Prima oară a fost la recunoaşterea traseului, cu o zi înainte de concurs, când am mers încet şi am făcut opriri dese, pentru a asculta explicaţiile lui Cătălin Mantescu despre particularităţile terenului. Cătălin este antrenor de ciclism în cadrul Seven Sport Club, unde mă antrenez şi eu. A doua situaţie a fost, fireşte, în concurs, unde am tras cât am putut de tare şi nu am menajat-o absolut deloc.

La recunoaşterea traseului nu am avut nicio problemă, dar a doua zi am avut parte de câteva surprize în cursă.

Înainte de toate, dincolo de cifrele seci ale specificaţiilor tehnice, am primit la test o bicicletă nouă, cu roţi mari, cele mai mari care pot fi puse în acest moment la o bicicletă de tip mountain bike, care datorită circumferinţei te ajută în mod special pe plat şi pe coborâri. 3.9 vine de la raportul foi/pinioane, trei foi, nouă pinioane, o combinaţie ce acoperă toate nevoile de viteze de care ai nevoie, fie că urci un deal cu pantă înclinată, fie că eşti pe o coborâre vijelioasă.

Sistemul de transmisie este Shimano Deore, o alegere decentă în ceea ce priveşte raportul dintre performanță şi preț. Schimbătorul de foi este Shimano Altus, o componentă entry level. Nu ştiu dacă a fost din cauza faptului că bicicleta nu era bine reglată, însă pe parcursul concursului am avut probleme cu schimbătorul de viteze. Cel de foi a funcţionat impecabil, cel de pinioane nu prea a vrut să mă asculte.

O mare parte a traseului am abordat-o cu foaia mare, iar adaptarea vitezei am făcut-o doar din pinioane, care uneori nu schimbau decât la a doua sau a treia încercare. Spre exemplu, de mai multe ori am fost nevoit să dau trei viteze înainte şi două înapoi pentru a ajunge la pinionul dorit. Asta nu mi s-a întâmplat chiar de fiecare dată, dar m-a lovit de suficiente ori încât să remarc acest neajuns. În timpul recunoaşterii traseului, când am pedalat cu 15-20km/h, schimbătoarele au funcţionat ireproşabil.

Mi-a plăcut ghidonul foarte lat (780mm), pentru că mi-a oferit siguranţă în manevrarea bicicletei, iar pe offroad acest aspect nu este deloc de neglijat, mai ales pe coborâre, unde am lăsat fără niciun stres bicicleta să zburde.

Mi-a plăcut linia cadrului, care deşi nu este una agresivă, de cursă, totuşi nici de plimbare prin oraş nu e. Aţi văzut că DHS a băgat prin cadru cablurile de la schimbătoare? Foarte tare, nu?

Furca, Rock Shox XC30, şi-a făcut treaba. Poate fi blocată, eu nu am făcut-o nici la recunoaştere, nici în concurs. Ah, ba da, am blocat-o în puţinele momente în care am rulat pe asfalt. Opţiunea de blocare se găseşte direct pe brațul drept al furcii, nu există comandă pe ghidon.

Şaua este ok, nu mi-a provocat nicio jenă, nicio durere, nicio frustrare. Acum văd că era un pic strâmbă :).

În timpul cursei mi s-a slăbit de două ori şurubul de la tijă şi m-am trezit că se lasă şaua în jos. Am fost nevoit să mă opresc de fiecare dată să-l strâng. Tot cu un şurub am avut o situaţie şi la roata din faţă. S-a slăbit quick release-ul şi am avut mare noroc că nu s-a desprins complet, pentru că nu-l mai găseam în veci (mi s-a întâmplat asta la Prima Evadare). Norocul meu a fost faptul că roata din faţă a început să aibă joc, iar anvelopa a atingea furca. Zgomotul mi-a atras atenţia, m-am oprit şi am strâns cât am putut de tare quick release-ul, pentru că tocmai urma intrarea în canion, unde îţi clănţăne dinţii în gură cu tot cu furcă :).

Anvelopele sunt înguste (2.0). Prin urmare, nu ai parte de confort cu ele, dar eu eram în cursă, nu aveam nevoie de pernuţe, ci de viteză. Nu am luat nicio căzătură, motiv pentru care îmi permit să spun că au avut o aderenţă foarte bună, mai ales în condiţiile în care am concurat pe un traseu cu zone în care puteai derapa, mai ales pe coborârile periculoase. Din păcate, am făcut pană în concurs, nu ştiu dacă de la vreun spin de salcâm sau de la vreo piatră ascuţită, ascunsă în sol. Din fericire, am avut cameră de schimb.

Concluzie

Devron Riddle Man 3.9 este o bicicletă decentă, cu o greutate acceptabilă (aproximativ 13 kg), potrivită pentru plimbări prin oraş, pe drum de ţară sau pe drumuri line de munte, însă nu aş recomanda acest model cuiva care îşi doreşte să participe la concursuri şi care pedalează în regim competitiv. La Fără Asfalt am avut o viteză maximă de 46.12 km/h, pe un drum lat, în coborâre, cu pietriş tasat, iar bicicleta zăngănea din toate cele, încât pentru o clipă am avut senzaţia că mă voi împrăştia.

În mod sigur, după ce am forjat-o eu la Fără Asfalt, bicicleta va avea nevoie de reglaje serioase. După ce am trecut linia de finish am constatat că frâna spate nu prea mai ţinea, din fericire pe coborâri am folosit-o pe cea de pe faţă.

Am terminat concursul întreg, nu lipsea nimic, nici de la mine, nici de la bicicletă. Am rămas însă cu senzaţia că am forţat bicicleta şi că mi-am dorit prea mult de la ea. Cred că Devron Riddle Man 3.9 este o bicicletă ideală pentru introducerea în lumea mountain biking-ului, care te aprinde şi care te ajută să faci trecerea de la mişcare în aer liber la sport în aer liber.