Am o mică dispută pe Facebook, cu Ovidiu, de la ciclism.ro, care mi-a sugerat că sunt rău intenţionat pentru că am spus că Andrei Nechita nu a obţinut o performanţă la Campionatele Mondiale de Ciclism din Italia.
Eu sunt de părere că Andrei Nechita a obţinut un rezultat foarte bun, pentru faptul că s-a clasat pe locul 47 din 61 de ciclişti care au terminat cursa presărată cu multe abandonuri, în condiţii meteo extrem de potrivnice.
A ieşit înaintea unor nume grele din ciclism, câştigători de mari tururi sau de etape ale marilor tururi.
Am mai spus-o şi o repet: Andrei Nechita a făcut o figură frumoasă la Campionatul Mondial de Ciclism, dar hai să nu exagerăm şi să spunem că rezultatul lui înseamnă performanţă.
Performanţă înseamnă podium, performanţă înseamnă top 10 în anumite concursuri, precum Turul Franţei. Bine, putem să schimbăm puţin unghiul de abordare şi să spunem că în condiţiile în care România este un nume insignifiant pe harta ciclismului mondial, în condiţiile în care nimeni n-a auzit de noi, faptul că cineva de-al nostru a ocupat locul 47 este o mare performanţă. Da, atunci da. Dar cel care a obţinut adevărata performanţă la Campionatul Mondial de Ciclism a fost Rui Costa, care a şi câştigat cursa.
Sunt oameni care muncesc o viață doar pentru onoarea de a participa la un asemenea eveniment, să nu mai vorbim de faptul că a pedala cu echipamentul oficial, cu tricolorul naționalei în prim plan, la ore de maximă audienţă( şi te asigur că în Europa civilizată a fost transmisă cursa în Prime Time), este o chestie care merită aplaudată. Ok, înţeleg, ai un alt punct de vedere. Din păcate eu cred că modul în care prezinți această chestiune este greșit, spune Ovidiu.
Sunt de acord, este o onoare să porţi tricolorul pe tine şi mă bucur dacă l-au şi văzut, la un moment dat, în timpul cursei, mai multe milioane de ochi. Totuşi, vorbim de locul 47…
Foto: Leontin Cojocea