În ultimul timp, tot ducându-i pe copii mei la diverse competiții de alergare sau de mountain bike, am observat o tendință crescută în rândul organizatorilor de a acorda felicitări de genul: <<Bravo, toată lumea a câștigat astăzi!>>.
Toți copii sunt declarați “învingători” pentru simplul fapt că au participat la un concurs. Eu am o viziune complet diferită, în calitatea mea de părinte, și vă rog s-o luați doar ca pe o părere personală, după care mă ghidez doar eu, fără să am pretenția că trebuie urmată și de alții. Mi se pare incorect ca un părinte să nu fie un observator critic al copilului său și să nu vrea ca odrasla să se perfecționeze și să ajungă la un nivel cât mai înalt. Mi se pare greșit să-ți feliciți copilul numai pentru că a participat la o competiție.
Ce va învăța el dacă-l pui în turmă? Că e bine să stai la loc călduț? Să nu-ți dorești mai mult în viață? Să nu aspiri la mai bine? Sporturile competitive reprezintă una dintre cele mai bune pregătiri pentru viață, pentru că reflectă foarte bine natura la fel de competitivă a lumii în care ne trăim.
Îmi doresc foarte mult ca Vlăduț și Natalia să ajungă oameni pasionați, să-și dorească să se ridice deasupra concurenței și…să câștige!
Dacă nu ar fi important să câștigi nu s-ar mai face niciun clasament și nu s-ar acorda premii. Indiferent dacă ne place sau nu, trăim într-o lume în care scorul se ține.
Cred ca raspunsul la intrebare e similar cu cel de la intrebarea :” Ce faci cand merge la scoala si colegu are smartphone de 20 de milioane si plange ca vrea si el, ca doar colegu face aceasi lucru ca si el, de ce el nu are?”.
A. Spargi finantele si ii iei la fel?
B. Ii explici care e situatia defapt.
P.S.- E tot fapta reala si asta!
Nu il pui in turma, din contra, il scoti din locul caldut din fata tabletei sau a calculatorului si isi dezvolta abilitatile motrice, de socializare reala. ALEGEREA de a vrea sa faca mai mult in domeniul respectiv, sa castige sau nu, trebuie sa fie a LUI, nu a ta ca parinte, ce trebuie tu sa faci este sa il sustii si sa-l incurajezi in ceea ce vrea sa faca, pentru ca al tau copil are personalitatea lui. Ca parinte ofera-i posibilitatea sa descopere, nu doar un sport ci o multitudine, sa vada ce-l atrage, sa poata face acea alegere. Al tau copil NU trebuie sa faca ceea ce-ti place tie, ce te motiveaza si pentru ce lupti tu… aia e lupta ta! Parintii care vor ca ale lor odrasle sa straluceasca in acele domenii in care ei n-au avut prea mult succes, parerea mea e ca o fac din egoism/egocentrism odata ce forteaza copiii sa-i aduca multumirea sufleteasca (si manipularea psihica e o fortare, atat timp cat copilul nu e destul de mare sa stie ce-i bine pentru el)…
Pe partea cealalta, ia spune-mi tu te rog, ce-ai face ca si organizator de eveniment cand un parinte vine la tine cu copilul plangand spunandu-ti sa-i dai si lui o medalie (chiar de n-a castigat-o) ca el s-a antrenat mult si a muncit si ca ar merita una? (fapta reala)
Si DA, toti copiii sunt castigatori! 😉