Imaginea pe care mi-am făcut-o eu despre Chinezu, adică blogerul Cristian China Birta, în afară de faptul că are un blog de succes și influențează oameni și companii, este aceea a unui susținător înfocat al unui sport dur, bărbătesc, dar și nobil: rugbyul.
Discuția noastră a venit în urma unei constatări pe care am făcut-o eu, când am spus că în noul guvern Ponta va fi un minister dedicat Sportului, iar Chinezu a comentat pe blogul său că o să explice el cândva de ce cred că sportul este decisiv pentru o naţiune.
L-am zorit să explice mai în detaliu poziția sa.
De ce crezi că sportul este decisiv pentru o națiune? Și în ce fel este decisiv?
Multă lume înțelege că sportul este o chestie unde transpiri și pe care îl faci pentru că nu ai altceva mai bun de făcut în viață, ceea ce este o inepție, firește. Dincolo de partea de sănătate fizică pe care ți-o aduce sportul, contează enorm ce primești pe partea spirituală, de suflet, de formare ca om.
Atunci când joci într-o echipă, spre exemplu, înveți enorm despre tine, despre cum relaționezi cu oamenii, despre cât de egoist (sau nu) ești, despre cât de importanți sunt coechipierii când câștigi dar, mai ales, când pierzi.
Când practici un sport individual, modul în care îți setezi obiectivele pe care să le depășești te ajută enorm în viață. A nu se confunda sportul de performanță cu sportul de masă. La noi performanța se face cât de cât, dar la cel de masă stăm catastrofal.
Care dintre sporturi ți-ai dori să fie “regele” în România? De ce?
Regele sporturilor în România ar trebui să fie sportul. Vorbesc aici de sportul de masă, pentru că este absolut irelevant ce sport alegi să faci încă de mic, atâta vreme cât îl faci și cât te formează și te ajută să te dezvolți.
Știu că sună propagandistic, dar o națiune care face sport este nu numai o națiune sănătoasă, dar și una care vrea mai mult de la viață și chiar reușește să obțină.
Ai făcut sport la viața ta? Ce? Când? Cum a fost?
Toată copilăria mea am făcut sport – fotbal, handbal, scrimă, pentatlon, volei, înot – asta în mod organizat, la cluburi sportive. În timpul liber, cam 80% era ceea ce se poate numi condiție fizică.
La școală veneau tot timpul antrenori sau, cum li se spune acum, scouteri și ne chemau la cluburile lor. Era bătaie pe cei mai buni dintre noi. În plus, existau terenuri, săli, antrenori peste tot. Era, pe scurt spus, o orientare către a se face sport.
Asta lipsește teribil acum. Mă refer la partea de strategie națională, care este esențială.
Ești părinte. Ți-ai dat copii la sport? Care crezi că este vârsta potrivită pentru un copil să se apuce de sport? De unde știi ce i se potrivește?
Mara mea cea minunată, la opt ani, face baschet. Ea a ales sportul acesta și îi place foarrte mult. Discut cu ea după antrenament, ce a mai învățat, și îmi crește inima când îmi povestește nu doar despre cum a dat ea un coș sau cum a driblat foarte bine, ci despre cum a dat o pasă bună și cum a câștigat echipa.
Despre asta e vorba, în primul rând, la vârste mici: să înveți să colaborezi cu ceilalți, să îi înțelegi mai bine, să te înțeleagă mai ei mai bine.
Sportul îți dă niște lecții de viață excepționale, dacă știi să le asculți.
Nu aș putea să spun care este vârsta potrivită pentru un copil să se apuce de sport. Bine ar fi să înceapă mișcarea de când poate merge :), căci după aceea prinde gustul și nu îl mai oprești :)).
Copiii trebuie lăsați să aleagă ei ce sport vor, pentru că au o intuiție care nouă ne lipsește și din care am avea multe de învățat. 🙂