31 mai 2001
| P |
redeal. Ar fi trebuit să mă teleportez direct deoarece după Predeal vine coborârea. Şi ce coborâre: o pantă de 25 km pe care prind o viteză maximă de 49 km/oră. Încetinesc doar la curbele „în ac de păr”, în rest – adrenalină pură. Să mergi pe bicicletă cu o medie de 35 – 40 km/oră, cu tricolorul fluturând pe ghidon, este ceva ce merită trăit.
În Braşov sunt descoperit de cei de la “Transilvania Jurnal” prin intermediul cărora ajung la Hotel Codreanu folosit în general de sportivii aflaţi în cantonamente.
Mi-e tare somn!
1 iunie 2001
| D |
e dimineaţă, după ce îmi strâng catrafusele cobor, de la etajul doi unde fusese camera, cu intenţia de a pune bagajele pe bicicletă, dar, sinistru, nu mai este unde o lăsasem. Din fericire se rezolvă: mecanicul hotelului o mutase pentru a avea acces la o uşă.
O altă surpriză, de astă dată plăcută: în timp ce mănânc, antrenorul secund al celor de la echipa de fotbal “Tractorul Braşov” îmi dă banii strânşi în urma unei chete pentru a mă ajuta. Nu este vorba că ei şi-au rupt de la gură pentru a dona 5, 10, 15 mii, dar gestul este de nedescris. Primesc de la bucătărie şi nişte sandwich-uri şi pornesc spre Sighişoara. Mă bătea gândul să încerc Târgu Mureş, însă vremea excesiv de capricioasă mă împiedică. Vânt puternic din faţă, porţiuni de şosea la care se lucrează şi nişte dealuri lungi de urcat, îmi pun la grea încercare muşchii, răbdarea şi bicicleta. Plouă din când în când, dar marea problemă este vântul.
Plimbându-mă prin Oraşul Vechi ajung la „Radio Son” unde intru în direct la ştirile de seară.
Cât mă învârt în căutarea unui hotel sunt acostat de o familie ce mă invită la ei având camere de închiriat. Însă după ce stăm câteva ore de vorbă, când vreau să plătesc nu vor să primească niciun ban, încântaţi de excursia pe care o fac.
Emilian Nedelcu