22 iunie 2001

Dragilor,

am primit un text pe care s-ar putea să-l stiţi, dar, pentru orice eventualitate, vi-l mai trimit o dată:

“Un profesor de filozofie stătea în faţa studenţilor având câteva obiecte pe catedră. Când a început ora, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare şi a început să-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a întrebat pe studenţi dacă borcanul este plin. Au fost cu toţii de acord că este plin.

Apoi a luat o cutie cu pietricele şi le-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Desigur că acestea s-au rostogolit printre pietrele mari şi au umplut spaţiile rămase libere. Apoi i-a întrebat pe studenţi dacă borcanul este plin. Au fost din nou de acord că este plin. Şi au râs.

Apoi a luat o cutie cu nisip şi l-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Desigur nisipul a umplut spaţiul rămas liber.

Acum, spuse profesorul, vreau să înţelegeţi că aceasta este viaţa voastră.

Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sănătatea şi copiii voştri, lucruri care, chiar dacă totul este pierdut, şi numai ele au rămas, viaţa voastră tot ar fi completă.

Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează: slujba, casa şi maşina.

Nisipul reprezintă lucrurile mici care completează restul. Dacă puneţi în borcan mai întâi nisipul, nu mai rămâne loc pentru pietrele mari şi pentru pietricele.

La fel se desfăşoară şi viaţa voastră. Dacă vă consumaţi timpul şi energia cu lucrurile mici, nu veţi avea niciodată spaţiu pentru lucrurile importante. Fiţi atenţi la lucrurile care sunt esenţiale pentru fericirea voastră. Jucaţi-vă cu copiii voştri, făceţi-vă timp pentru controale medicale, duceţi-vă partenerul la dans. Va rămâne mereu destul timp să mergeţi la serviciu, să faceţi curat în casă, să daţi o petrecere sau să duceţi gunoiul.

Aveţi grijă de pietrele mari în primul rând, de lucrurile care într-adevăr contează. Stabiliţi-vă priorităţile, restul este doar nisip.

Un student a luat borcanul, cu care toţi erau de acord că este plin, şi a turnat în el o sticlă de bere. Berea a intrat peste tot şi a umplut cu adevărat borcanul.

MORALA: Nu contează cât de plină îţi este viaţa, mereu rămâne loc pentru o bere!”

Într-adevăr, după o zi de pedalat întotdeauna rămâne loc pentru o bere, dar asta nu înseamnă că lucrurile importante nu contează. Adică voi.

Drumul acesta este un vis vechi căruia încerc să-i dau viaţă, dar drumul este mai frumos gândindu-mă la voi, pentru că sunt atâtea lucruri pe care vi le spun în timp ce se învârtesc roţile… Din păcate, nu am cum să le redau exact în scris, mai ales că momentul se duce, iar clipa trăită rămâne doar superficial şi este complicat de a o transpune în cuvinte.

Acum sunt în Friedrichshafen, un orăşel pe malul Lacului Constantza (Bodensee), aflat la graniţa dintre Germania, Austria şi Elveţia, la Bogdan şi Anca. Duminică dimineaţă voi pleca de aici şi voi apuca direct spre Marele Nord, fără nici o altă abatere. Nu mai există nici un român pe care să îl cunosc pe următoarele nouă mii de kilometri pe care îi am de străbatut. Dar sunteţi voi, şi gândurile voastre sunt lângă mine.

Ultima etapă pe care am parcurs-o pe bicicletă a fost München – Ulm, 181 km. Cam mult, dar pentru nişte prieteni vechi merita făcută.

Altfel, toate bune. În seara asta este o mică băută între românii aflaţi aici, aşa că acea bere de care era vorba mai sus, îşi va face loc printre celelalte probleme.

Sănătate multă şi ne mai găsim pe mail.