Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?
Cred că există foarte puţini oameni care aleargă de plăcere şi justifică prin ea principala motivaţie pentru alergare. Să nu mă înţelegeţi greşit, probabil că există mulţi oameni care, la un moment dat şi pentru o anumită perioadă de timp, găsesc plăcere în alergare, dar refuz să cred că plăcerea este motivul principal pentru care alergi.
Refuz să cred că Andrei Roşu se trezeşte la 5 dimineaţa ca să alerge pentru un ultramaraton, iar motivaţia lui principală este plăcerea alergatului. Are scopuri mai nobile, să termine un concurs Ironman, unul de ultramaraton sau un ultratriatlon etc.
Dar ce te faci când ţelurile supreme care te mână să alergi devin dintr-o dată lipsite de importanţă? Nu vi s-a întâmplat până acum?
Unul dintre motivele principale pentru care alerg este să slăbesc. Un altul este competiţia cantitativă în care sunt angajat pe Endomondo, care presupune alergarea a cât mai mulţi kilometri într-un an de zile. Şi mai sunt câteva: concursurile la care particip şi clasarea cât mai sus sau recordurile mele personale. Dar uneori toate astea se topesc precum o bucată de gheaţă pe o plită încinsă. Care-i soluţia? Sunt superficial?
Eu alerg de plăcere. Nu mi-am dorit sa slăbesc, ba dimpotrivă! Nici aia cu “e sănătos” nu a fost un argument…Îmi aleg curse pe care le astept cu interes si la care fie urmăresc sa le termin, fie un timp mai bun. Asta e de ajuns sa mă ajute sa ies afară într-o zi ploioasă. Eu nu alerg atât de mult sa ma plictisesc si am văzut ca si decorul are un rol. De exemplu pe pistele de la National nu fac m mult de 2-3 km
Alergarea in ritm confortabil este relaxanta si placuta.
Dovada ca a devenit miscare in masa…
Pentru a (re)descoperi placerea de a alerga e suficient sa alergi :
– atunci cand iti e pofta
– pe unde-ti place
Omul a fost creat cu abilitatea de a alaerga – recomndare de lectura:
BORN TO RUN (Christopher McDougall)
http://shop.predapublishing.com/nascuti-pentru-a-alerga.html