Sâmbătă a fost o zi extrem de specială pentru mine: Vlăduț a participat la primul lui concurs de mountain bike.

Aveam mari emoții pentru că, spre deosebire de Maratonul Iepurașilor, unde a avut de parcurs 1,2 km, la Rocket Bike Fest traseul a fost de 8 km, iar de data aceasta n-a fost asfalt, ci teren offroad, cu urcări, cu pietriș, cu porțiuni tehnice și, ca să fie gradul de dificultate complet, cu mult noroi și bălți.

Aveam emoții pentru că era primul său concurs de o asemenea anvergură și nu știam dacă va face față efortului fizic pe care trebuia să-l depună.

Aveam emoții pentru că sunt părinte (dacă mă întreabă cineva, n-o să recunosc în veci că la final, când eram aplaudați, am plâns).

Cum a fost pe traseu

Am participat împreună cu Vlăduț la Rocket Bike Fest, categoria Family, adică, eu pe bicicleta mea de adult, el pe bicicleta lui de pitic. Am făcut o echipă, noi, băieții. Pe margine, alături de fani :), ne susțineau Ioana și Natalia.

Împreună am avut de parcurs 8 km (două ture) și am avut de înfruntat teren cu pietriș, bălți, noroi, teren cu frunze, rădăcini ieșite la suprafață, urcări, coborâri, țânțari nervoși prin pădure și oboseala dată de efortul de a trece de toate aceste obstacole.

Au fost destul de puține porțiuni uscate, din cauza ploilor abundente din ultimele zile. Vlăduț a căzut de multe ori, L-am îmbărbătat pe tot parcursul traseului, am vorbit cu el tot timpul, l-am ghidat pe unde s-o ia, pe unde să calce, unde să accelereze, unde să fie atent, i-am cărat bicicleta, l-am împins de la spate, alergând prin mocirlă și ținându-mi măgădoaia, cu cealaltă mână.

La prima tură, adică timp de patru kilometri, n-a crâcnit. La a doua tură l-a ajuns oboseala și, când mai aveam vreo doi kilometri a început să se vaiete că nu mai poate, că a obosit, că s-a udat, că-i este frig.

În același timp, eram nevoiți să ne oprim și să-i lăsăm pe concurenții adulți de la categoria Hobby să treacă. Traseul lor a avut o parte comună cu al nostru. La un moment dat, am țipat la Vlăduț să o ia la dreapta și să rămână pe loc, să nu fie lovit de un biciclist care venea cu viteză. El a luat-o la stânga. Eu tot țipam la el, “dreapta, dreapta, dreapta!”. Vlăduț s-a blocat și a rămas fix pe mijlcul potecii. Am scăpat cu bine, că s-a oprit biciclistul, la timp. M-am dus la el și l-am întrebat (recunosc că eram nervos) “Vlăduț, nu mai știi care e dreapta? Uite asta-i mâna dreaptă!” și l-am atins pe umărul drept.

A început să plângă în hohote, cu lacrimi de crocodil, că “l-am bătut”. Acumulase în el tot stresul concursului și acum refula. M-am calmat imediat și mi-am dat seama că am fost prea dur cu el. După o porție prelungită de îmbrățișări și pupici, ne-am liniștit și am continuat traseul.

La sfârșit a fost cel mai greu. MIE mi s-a pus un nod în gât, de nu mai puteam respira. Toată lumea se uita cu admirație la Vlăduț. “Vaaaai, uite la el, atât de mic și a făcut 8 km”. Of, mi s-au înmuiat picioarele!

Pe urmă ne-au dat medalie și am primit și un mic premiu, pentru că ne-am clasat în ultimii 10! 🙂

Rocket Bike Fest a fost un concurs 100% umanitar, organizat de către BikeXpert și Asociația Help Mălin. Toate fondurile obținute în urma acestui concurs vor fi folosite pentru susținerea programelor gratuite pentru copii în cadrul Centrului de Diagnostic Precoce și Intervenție Timpurie în Autism.