Foto: Radu Cristi. Sursa foto
Unul dintre triatloniştii români de top a urcat recent pe podium la un important concurs, unde au participat cei mai în formă sportivi ai momentului. Concurenţa a fost mare, iar asta cred că-şi doreşte orice organizator pentru o competiţie de succes.
Din păcate, acest triatlonist a trişat în văzul tuturor sportivilor şi al spectatorilor, fără să-i pese de avertismentul organizatorilor, sfidând orice regulă de fair play, iar Federaţia Română de Triatlon n-a avut clopoţei ca să-l descalifice. Sunt sigur că toţi sportivii amatori şi profesionişti care au paticipat la acest concurs ştiu cine este, nu-l mai numesc.
Care sunt explicaţiile?
A trişat fără să clipească din dorinţa de a câştiga cu orice preţ un loc cât mai în faţă. Sunt aproape sigur că acesta este unul dintre învăţămintele care i-a fost insuflat încă de când era mic. Mulţi antrenori de triatlon din România îi încurajează pe copiii sportivi să sară peste reguli ori de câte ori este posibil, pentru a câştiga un avantaj competitiv. Aduceţi-vă aminte de gestul lipsit de fair-play al unei sportive de la un club de triatlon din București, care i-a dat brânci unui băieţel ce-i luase faţa. L-a împins cât colo fără nicio scrupulă, i s-a părut că a fost un gest normal, că aşa e în sport. Ulterior, în comentarii pe Facebook, antrenorul a justificat gestul elevei sale spunând că şi ea a fost împinsă pe scări, fără să mai zică nimeni nimic. Cu alte cuvinte, ciocu’ mic şi joc de glezne, scapă cine dă din coate!
Pe ce se bazează trişorii?
- Victoria este tot ce contează
- Doar dacă eşti prins se numeşte că ai trişat
- Este rolul organizatorului să te prindă că ai trişat, sportivii şi antrenorii nu au nicio responsabilitate în a urma regulile
- Scopul scuză întotdeauna mijloacele
Ce nu învaţă mulţi dintre triatloniştii români de la antrenorii lor
Atitudinea sportivului la un concurs trebuie să se bazeze pe un singur lucru: sportivitatea. Definiţie din DEX: SPORTIVITÁTE s. f. : Însușirea de a fi sportiv; disciplină, conduită, atitudine cinstită, leală, plină de respect a unui sportiv față de partenerii și de adversarii săi.
O competiţie sănătoasă trebuie să cultive onoarea, virtutea şi caracterul. Toate acestea contribuie la formarea unei comunităţi bazate pe respect şi încredere. Scopul unui concurs sportiv nu trebuie să fie acela de a câştiga cu orice preţ, ci de a urmări victoria cu onoare.
Orice sport, nu doar triatlonul, trebuie să fie guvernat de:
- Cinste
- Integritate
- Responsabilitate
- Respect
Felul în care fiecare dintre noi concurăm într-o competiţie se extinde şi în viaţa pe care o trăim de zi cu zi. Aceleaşi coduri morale se aplică şi într-o parte şi într-alta.
Iti mai dau eu un exemplu de trisare: la un cros mic, F-secure s-a clasat pe podium o doamna mai bine facuta si evident toata lumea a sarit cu contestatiile. La proba video s-a dovedit ca alergase altcineva cu cip-ul ei si evident a fost descalificata (nici macar nu erau premii in bani ci produse de la sponsori, nu foarte valoroase). Ma intreb oare daca nu o dadea de gol fizicul, s-ar fi sesizat cineva? Cat de josnic trebuie sa fii ca sa faci un asemenea gest?
Va rog sa nu mai generalizati, daca un individ care face triatlon triseaza nu inseamna ca toti triseaza. Adresati-va respectivului si criticati pe cei ce permit asta. Va multumesc
Trisatul in sport, ca de altfel in toate domeniile competitive, nu se intampla doar in Romania. Ca tot suntem in plin Le Tour, sa nu uitam nenumaratele scandaluri legate de dopaj culminand cu retragerea multiplelor titluri de campion. Sa nu uitam trisatul sustinut de federatii nationale in Russia, alergatori din Canada, USA, etc.
Insa vreau sa punctez urmatorul aspect: motivatia. Daca pentru profesionisti motivatia de a incalca etica competitiei si de a-si bate joc de viata celor care au muncit ca sa castige pe drept este una “logica” pentru societatea in care traim – banul (premii, bonificatii, sponsorizari, endorsement, publicitate, etc), eu unul nu inteleg ce poate motiva un sportiv amator sa triseze. Mai ales in triatlon, cu atat mai mult in Romania. Banii din premii? Sa fim seriosi. In comparatie cu cheltuielile implicate in pregatirea pentru astfel de competitii premiile in bani sunt…. nemotivante.
Ego? Sa te lauzi in cercul de prieteni si pe Facebook? Insa chiar daca altii nu stiu, TU stii cum ai castigat. In plus probabil prietenii ar fi la fel de impresionati doar de faptul ca ai terminat cursa aia.
Ca urmare cred ca adevarata noastra problema, ca si popor, este ca nu suntem educati sa punem pretul corect pe stima de sine .
E doar o incercare, poate cinica si cu siguranta superficiala de a identifica radacina problemei. Pentru ca altfel va ramane in continuare un joc dea “hotii si vardistii”.
Nu ar fi mai relevant un articol care sa spuna si cine a fost persoana in cauza si prin ce anume a incalcat regulamentul? Multi stiu, dar si mai multi nu stiu.