Sub 5 ore pe căldura infernală de la Xman Romania 2024!

Aproximativ 500 de sportivi amatori și profesioniști din 14 țări ale Europei (România, Austria, Australia, Bulgaria, Elveția, Cehia, Franța, Marea Britanie, Croația, Ungaria, Serbia, Republica Moldova, Slovacia și Țările de Jos) au luat startul la cea de-a 14-a ediție a AROBS X-Man România, organizată sâmbătă, 8 iunie, în zona Oradei.

M-am aflat și eu printre ei, înscris la distanța medie, cum au numit-o organizatorii, dar termenul mai recognoscibil este de fapt cel de Half, împrumutat din franciza Ironman. Distanțele pe care le-am avut de parcurs au fost 1,9 km înot, 93 km ciclism și 21 km alergare.

La ora 07.00 au avut startul cei de la cursa lungă (3,8 km înot, 180 km ciclism, 42 km alergare), iar la 08.00 am pornit noi, cei de la cursa medie. Încă era răcoare afară, dar ziua se anunța una toridă, cu soare necruțător.

Anul trecut, când am participat la proba olimpică (1,5 km înot, 40 km ciclism, 10 km alergare), am avut parte de o experiență traumatizantă, m-am tăiat chiar de la înot, nu știu din ce cauză, dar n-am mai putut respira. Simțeam că mă sufoc, îmi venea să rup neoprenul de pe mine și am înaintat cu greu, fiind aproape de abandon.

Prin urmare, la ediția de anul acesta am luat startul cu un ghimpe în inimă, dacă avea să mi se întâmple același lucru? Pentru a preîntâmpina o astfel de situație am pornit ușor, încercând să mă întind cât mai mult pe apă, să respir confortabil, pregătit pentru un pace de 2 min/100 metri.

Proba de înot se desfășoară pe canalul de fugă al lacului Fughiu, cu apă curată și liniștită, traseu bine marcat și supravegheat de echipe de salvare dotate cu caiace pentru siguranța tuturor participanților.

Pe marginea canalului, pe beton, sunt marcate distanțele parcurse cu spray de culoare stridentă/vizibilă. În plus, partea bună este că nu ai cum să înoți aiurea, canalul este relativ îngust, n-ai pe unde s-o iei șerpuit, deci nu înoți nimic în plus.

Ca și anul trecut, apa a fost lipsită de valuri, curată, limpede. N-am fost mulți concurenți la start, eram un pic peste 100, așa că n-a fost mare înghesuială la început. Nu am încasat nicio palmă, pumn sau picior, nu m-a deranjat nimeni cu nimic, am avut parte de un grup de sportivi mai civilizați ca oricând. În consecință, am fost calm și am înotat cum mi-am propus, fără grabă.

Am ieșit din apă după aproximativ 36 de minute (pace de 1:52/100 m), mai bine cu aproape trei minute decât în 2022.

Am încercat să stau cât mai puțin în tranziție, potrivit cifrelor înregistrate de către sistemul de cronometrare am avut prima tranziție 2min38s. Comparativ, ocupantul primului loc la Half, Olivér Zsebe, a stat în T1 un minut și 32 de secunde.

Conservator la ciclism

La proba de ciclism aveam indicații tactice clare de la Alex Diaconu, cel care anul acesta mi-a planificat toate antrenamentele: trebuia să rămân într-o medie de putere de aproximativ 220 de wați. Pe scurt, pentru cei care nu sunt familiarizați cu acest termen, în ciclism puterea pe care o pui în pedale se măsoară în waţi şi reprezintă efortul pe care îl depui într-un anumit timp, la o anumită intensitate şi cu o anumită forţă. Puterea este independentă de alte variabile, cum ar fi viteza dezvoltată, vântul sau profilul traseului, care poate fi plat sau cu diferențe de nivel. Mai simplu, waţii sînt un indicator al puterii cu care sportivul apasă şi întoarce pedalele.

Traseul de ciclism al Xman România traversează localitățile Husasău de Criș – Ineu de Criș – Botean – Bălaia, și a fost complet închis circulației auto. În mare parte este plat, dar sunt și câteva urcări, nu foarte provocatoare, suficiente însă să-ți salte puțin ritmul cardiac. Suprafața drumului este excelentă, cu un astfalt 99% impecabil.

Am terminat proba de ciclism cu o putere medie de 236 wați. Asta s-a transpus într-o viteză medie de aproape 36km/h, în condițiile date de concurs, cu multe întoarceri în punct fix, câteva urcări și ceva mai multe viraje.

Am avut și o mică problemă, nu am reușit să-mi strâng suficient de bine pantofii. Înainte de concurs i-am lărgit prea mult, iar după ce am urcat pe bicicletă și am încercat să-i strâng mi s-a încurcat cumva șiretul de la sistemul de închidere și am fost nevoit să pedalez toată cursa cu ei largi în picioare. M-am și oprit de tot, agasat, dar tot nu am reușit să-i strâng. Mi-am notat, data viitoare trebuie să fiu mai atent sau poate îmi cumpăr o pereche de pantofi speciali pentru triatlon. Am găsit un model interesant la Decathlon, mă mai gândesc.

În orice caz, am pedalat eficient, conservator, cu o cadență constantă (medie de 89 rpm), fără să mă avânt în urmărirea vreunui concurent.

Am terminat proba de ciclism proaspăt, atent și prezent.

Alergare constantă cu negative split pe ultimii 4 km

Planul propus de Alex Diaconu la alergare era să parcurg primii 10 km cu un pace mediu de 5 min/km. ”Trebuie să iei în calcul faptul că va fi foarte cald și că primii 10 km, din afara orașului, vor fi presărați cu urcări”, mi-a spus el. Am fost de acord cu el, totuși am alergat primii 10 km cu un pace mediu de 4.41 min/km. Mă simțeam bine, respirația era ok, așa că mi-am propus să țin acel ritm până la sfârșit.

M-am oprit la fiecare punct de hidratare, am băut apă și m-am și răcorit, turnându-mi apă rece peste cap și gât.

În oraș era atmosferă de sărbătoare. A fost o plăcere să alerg acolo încă 10 km, încurajat de zeci de voluntari extrem de energici, a căror veselie era molipsitoare. Cred că a fost prima oară într-un concurs de triatlon în care m-am bucurat de încurajările celor de pe margine – de obicei sunt ursuz (și extrem de obosit) și nu recepționez prea bine zâmbetele celor din jur.

Noroc cu Sabin Andoniu (Bellotto România), care mi-a făcut această fotografie la alergare, niciunul dintre fotografii oficiali n-a reușit să prindă un cadru cu mine. Poate că am fost prea rapid :).

Am încheiat cursa cu split negativ în ultimii patru kilometri, ceea ce demonstrează că mi-am gestionat bine resursele de energie: 4:35, 4:32, 4:26, 4:16.

Am încheiat cursa pe locul 12 la nivel general și locul 3 la categoria de vârstă 45-49 (neașteptat), reușind un timp bun, cred, 4h54min39s.

Nutriția a intrat mai bine ca niciodată

Anul acesta am reușit performanța de a avea un plan de nutriție bine pus la punct, pe care l-am și respectat la sânge.

Îi mulțumesc pe această cale colegului Laurențiu Vlădan, El presidente del Club Deportivo Imparable, care a făcut niște calcule magice și mi-a întocmit un minunat plan de nutriție, pe care l-am realizat împreună cu High Energy România:

• un gel Beta Fuel cu 20 de minute înainte de startul probei de înot
• un gel Beta Fuel în T1, după proba de înot
• 8 geluri Beta Fuel puse într-un bidon de ciclism de 750 ml, peste care am adăugat 8 pastile de sare de la Decathlon (completat cu apă)
• 4 geluri SIS Isotonic puse într-un flask, împreună cu 8 pastile de sare (și apă)
• O sticlă de 500 ml de apă (Laur a spus simplă), completată cu o pastilă de electroliți de la Ostrovit

Trivia

• Cel mai bun timp la înot la proba Half i-a aparținut unei sportive, Antoanela Manac, 28min11s. Doar alți doi sportivi au mai reușit să înoate tot în 28 de minute, locurile 1 și 3 de la nivel general, Olivér Zsebe, respectiv George Murar.
• Ultimul clasat a trecut linia de finish după 10h07min11s – un adevărat exemplu de voință!
• În sfârșit, am reușit să bat toate fetele din concurs, iar ăsta-i un indicator de performanță pe care îl iau cât se poate de în serios.
• Am fost al doilea cel mai bine clasat sportiv de la Unstoppable Sport Club, după Beres Hunor, care a trecut linia de finish după 4h32min40s (locul 4 în clasamentul general).
• M-am clasat pe locul 3 din 21 de participanți la categoria de vârstă 45-49, dar aș fi fost pe locul 2 la categoria de vârstă 35-39, la fel și la categoria 30-34, sau 25-29. La categoria 20-24 aș fi fost locul 1. Cea mai competitivă categoria de vârstă rămâne 40-44 ani, unde m-aș fi clasat pe locul 6.
• Andrei Vrabii a făcut record național la triatlon pe distanță lungă (detalii aici), cu toate că a primit un minut de penalizare în timpul cursei.

Feedback pentru organizare

Este a treia oară când am participat la cursa de la Oradea și ediția de anul acesta mi s-a părut cel mai bine organizată.

Ce mi-a plăcut:

• Au fost multe puncte de hidratare, cu apă rece și cu dușuri! Când alergi pe zăpușeală dușurile alea vin direct de la Dumnezeu!
• Numărul mare de voluntari (peste 200) și atmosfera de sărbătoare pe care au generat-o.
• N-am mai primit ca anul trecut la finish medalie de ciocolată, în schimb am primit o cutie cu patru bomboane delicioase.
• Punctul de hidratare și nutriție din oraș era în mod constant realimentat cu tot felul de bunătăți, te puteai ospăta în voie.
• De apreciat faptul că a existat o zonă dedicată masării sportivilor, unii dintre ei aveau crampe musculare severe.
• MC-ul a fost în mare parte inspirat, plin de umor și cunoscător al acestui sport, triatlonul, care nu-i tocmai popular în România.
• Comunicarea a fost eficientă și exhaustivă, n-am rămas cu niciun semn de întrebare.
• Zona Expo a fost interesantă, fără prea mulți furnizori, dar măcar am descoperit un producător de nutriție sportivă, Hammer Nutrition.
• Tombola – s-au dat premii atractive, am stat cu sufletul la gură că poate, poate voi câștiga ceva :).

Ce ar putea fi îmbunătățit

Sper ca observațiile mele să fie luate cu titlul de feedback constructiv.

• Zona de tranziție mi s-a părut un pic cam înghesuită, nu prea ai aveai loc printre biciclete.
• Apreciez faptul că organizatorii se străduiesc să aducă la fața locului cât mai mulți fotografi, care au făcut mii de fotografii, dar anul acesta calitatea pozelor mi s-a părut mai de un 6/10. Îi duc dorul lui Radu Cristi, care știa să surprindă un sportiv în acțiune. Pozele au ieșit de multe ori sparte, supraexpuse și de multe ori puteau fi încadrate mai bine. Fac parte din categoria celor care au ajuns la concluzia că merită să plătească pentru niște fotografii profesioniste la un concurs sportiv. Poate se va lua în considerare acest aspect.
• Nu te duci la un concurs pentru paste, nu știu ce înțelegere a fost cu furnizorul de paste, dar cele oferite la pasta party au fost de o calitate hai să zicem îndoielnică. Practic, erau niște paste fierte, fără nimic, peste care s-a dat o pată de culoare. Eu n-am putut să le mănânc și cred că puteau la fel de bine să nici nu existe, nu s-ar fi supărat nimeni. Și închei: mai ales ca erau furnizate de un restaurant central, lângă teatru, nu o cantină. 🙂

Feedback de pe margine

Colegul meu de club Florin Vișan nu a putut să participe la cursă, dar a fost acolo pentru a ne susține. Are și el câteva observații pentru organizatori:

”Eu, ca spectator și vizitator pe traseu, nu am văzut lipsuri. Au fost puncte de alimentare dese, chiar cu apă rece refreshing pentru căldurile respective, replacement smooth/practic pentru bidoanele tale, jeturi de apă rece.

Cu tranzițiile mi se pare ca au fost organizați ok, nu am remarcat probleme. Oameni în punctele cheie.
Iar zona de finish pe atmosferă, vibe, ca la un festival. Benefică și zona de relaxare și cred că și ședința tehnică și premierea s-au desfășurat fără probleme, vizibile pentru toată lumea. Au respectat și programul.

Au încercat să țină și segmentele off-track (cele cu trafic deschis) safe pentru participanți. Am văzut și excepții dar datorate șoferilor nerăbdători.

Iar apoi pare ca au fost empatici cu participanții.”

Vin și în 2025 la Oradea? Sper că da, este o competiție de care am prins drag, iar anul viitor sigur va fi ceva foarte, foarte special, fiind a 15-a ediție.