Cred că toți cunoaștem sentimentul. Frica aceea specifică de a te întoarce la o disciplină pe care ai neglijat-o. Fie că e vorba de alergare după o lună în care te-ai concentrat doar pe bicicletă, de urcatul în șa după o pauză de iarnă sau, ca în cazul meu, de antrenamentele de înot.
Aseară am fost la bazin, s-au reluat antrenamentele cu Unstoppable de la Lia Manoliu, după montarea balonului, pe care David Popovici ”l-a lăudat” că l-a ajutat să devină campion olimpic. A trecut mai bine de o lună de la ultima mea sesiune serioasă de înot (fix de la Triathlon Pantelimon) și în capul meu era un scenariu sumbru.
De obicei, după pauze atât de lungi la înot, sunt dezastru în bazin. Îmi este imposibil să găsesc un ritm, mă simt rigid, nu am forță și, per total, mă simt ca un dinozaur din categoria heavy.
Dar surpriză. Am sărit în bazin și… n-a fost rău. Deloc rău.
Spre șocul meu, m-am simțit relativ vioi. Am putut lega bazinele, am simțit apa și nu am terminat epuizat.
Care e explicația?
Nu, n-am descoperit vreo formulă magică și nici n-am un talent ascuns la înot. Răspunsul este unul singur: mersul la sală. Deși am lăsat înotul deoparte, am fost consecvent cu antrenamentul de forță și se pare că acest tip de pregătire „cross-training” îmi priește mai mult decât am crezut.
Lecția pe care sala o predă și pe care apa o confirmă
Înotul este brutal de onest. Dacă nu ai un „core” puternic, bazinul se va „prăbuși” sub tine și te vei chinui. Faptul că am putut „aluneca” decent înseamnă că exercițiile de la sală mi-au ținut mușchii trunchiului activi.
Chiar dacă am pierdut „simțul apei”, forța din umeri, spate și triceps a fost acolo. Am putut „trage” apa. Antrenamentele de forță mi-au menținut „motorul” activ.
Cireașa de pe tort? Sesiunea de la bazin a fost, de fapt, a patra activitate a zilei. După două drumuri cu bicicleta (job-casă) și o oră de sală de forță, încă mai aveam resurse. Antrenamentul de forță crește capacitatea generală a corpului de a suporta efort, ridicând plafonul total de oboseală.
Fiecare sport de anduranță are specificul lui. Alergarea te face bun la alergare, bicicleta la bicicletă, dar sala de forță este fundația comună care te împiedică să te prăbușești.
Așadar, dacă evitați sala de forță crezând că vă face „lenți”, „gabaritici” sau că vă „fură” timp prețios de la antrenamentele specifice, regândiți strategia. S-ar putea să fie exact piesa de puzzle care vă lipsește pentru a fi mai puternici, mai rezistenți și, per total, sportivi mai compleți.
Voi faceți antrenamente de forță? Ați observat cum vă ajută în disciplina voastră principală?