Mărturisesc că mi-a fost frică să scriu ceva despre cursiera de 10.000 de euro pe care am primit-o în teste de la Giant România, pentru simplul şi banalul fapt că am fost copleşit de valoarea ei imensă şi îmi era teamă că-mi dă cineva în cap.

„Ai grijă, să n-o laşi din mână nicio clipă”, mi-a spus Mario, vânzător la magazinul Giant România. „Dacă te vede cineva care ştie ce piese are bicicleta asta pe ea…nu ştii niciodată”.

Acum, la rece şi uşurat de presiunea la care am fost supus de către ochi nevăzuţi, ce tânjeau după această cursieră, de numai 8 kg, vă împărtăşesc şi vouă senzaţiile pe care le-am trăit alături  de acest animal de pradă.

Iniţial a fost vorba să primesc o cursieră Giant în teste pentru a merge cu ea până la Constanţa. Din nefericire,n-am mai putut să fac acest drum din cauza condiţiilor meteo.

M-am prezentat plin de curiozitate şi nerăbdare la magazinul Giant România. Bicicleta era pregătită şi mă aştepta. „Uite-o, asta e”, a spus Mario şi mi-a întins nonşalant cursiera .

„Ăăăăăă, eu n-am pantofi pentru pedale”, am mărturisit plin de amărăciune. Cei doi vânzători de la Giant au schimbat câteva priviri pline de subînţeles.

Până la urmă m-am ales cu nişte pedale normale. Ştiu, perfecţioniştii  şi cicliştii  autentici, care se află printre cititorii biciclistul.ro, au spus şi vor spune că mai bine nu mă urcam pe bicicletă, decât s-o conduc cu pedalele alea.

Mă fac că nu aud această remarcă şi trec mai departe.

dsc01213Este cea mai bestială bicicletă pe care m-am urcat în viaţa mea! Înainte de a fi făcut această mărturisire ar fi trebuit să spun că dintre toate tipurile de biciclete care se află pe lumea asta cel mai mult îmi plac cursierele. Se potrivesc cel mai bine cu firea mea, cu atitudinea mea, cu fizicul meu: agresive, dure, sălbatice.

Din cele trei zile pe care le-am  avut  la dispoziţie pentru a testa  cursiera Giant TCR Advanced Rabobank, două zile şi jumătate a plouat. Am ţinut-o mai  mult  în cuier, legată cu două elastice de portbagaj şi de ghidon. 🙁

Totuşi, am ieşit cu ea pe şosea, pe  o vreme înnorată, vântoasă şi total neprietenoas, alături de  Cristi, care s-a lăsat înduplecat cu greu să mă însoţească.

Am luat-o pe drumul naţional care începe de la Cora Pantelimon şi care duce spre mare. Am mers, în total, dus-întors,  vreo 30, 40 km – niciunul dintre noi nu avea ciclocomputer montat pe bicicletă, deci n-aş putea să vă spun cu certitudine ce virteză maximă am reuşit cu minunăţia asta.

La un moment dat, la un rond, am luat-o la stânga, spre mănăstirea Pasărea. Am ratat-o, probabil că trebuia să facem stânga undeva, şi am mers înainte. Şoseaua a fost impecabilă.

Pe măsură ce pedalam simţeam o poftă crescândă, exponenţială, să dau tot mai rapid din pedale. Muşchii mei tânjeau după un efort mai mare, şi mai mare, şi mai mare. Era ca o dependenţă, căreia nu i te poţi opune, ca atunci când te-a pişcat un ţânţar şi pe măsură ce te scarpini te mânâncă şi mai rău.

Cursiera asta este un animal de pradă. Când pleci de pe loc cu ea ai senzaţia că te împinge deodată cineva de la spate. Vitezele se schimbă super uşor, din aceleaşi mânere cu care pui frână. Nu trebuie decât să faci un click în lateral şi s-a şi schimbat viteza. E atât de simplu. Nu auzi nimic, aproape că te ia prin surprindere.

„N-ai să apuci să conduci bicicleta cu foaia mare şi cu cel mai pic pinion”, mi-a spus Mario cu un aer profesoral.

Ei, uite că am condus-o, dar vă spun, nu e uşor deloc. Trebuie să fii sportiv de performanţă ca s-o poţi conduce kilometri întregi în configuraţia asta, pe un drum drept.

Frânele, of, Doamne, frânele, sunt atât de prompte, încât dacă nu eşti obişnuit cu ele şi n-ai mai mers cu această bicicleta, rişti să vii în freză.

TCR Advanced Rabobank are 8 kg (cu pedalele originale, cu cu cele pe care le-am avut eu). Este atât de uşoară încât dacă o laşi rezemată de perete şi bate vântul mai tare rişti să pice.

Mă temeam că am să uit senzaţia pe care am avut-o în timp ce-o conduceam. Dar nu, cred că n-am s-o uit niciodată şi s-ar putea să nu mai am prea curând şansa să conduc o bicicletă care a participat în Turul Franţei.

Nu m-am săturat de cursiera asta şi probabil că nu m-aş fi săturat nici dacă aş fi ţinut-o lună sau un an. E ca atunci când, însetat fiind, bei o carafă de apă pe nerăsuflate, ai burta plină de rişti să faci broaşte, dar senzaţia de sete n-a dispărut şi-ţi tot vine să bei într-una.

MAGAZINHOME TRAINER MODELPREŢLINKTRANSPORT

[nggallery id=35]

Comentarii