După ce a participat la Trikids, la proba de duatlon, Vlăduțul meu artist (5 ani și 3 luni) s-a înscris și la concursul de compuneri, pe tema FINISHER la TRIKIDS.
A povestit în desene cum i s-a părut lui acest concurs și are nevoie de votul vostru, pentru a putea câștiga o bicicletă.
Vă invit să-l votați pe Vlăduț la acest link. Apare în listă cu numele de Vladut Nedelcu.
Îl las pe Vlăduț de-aici încolo:
Mă cheamă Vlăduţ, sunt un artist şi când o să mă fac mare vreau să mă fac arhitect. Am participat la Trikids împreună cu sora mea, Natalia.
Iată povestea Trikids, aşa cum am simţit-o eu, exprimată în desene, pe care le-am făcut singur singurel.
Aici eram chiar înainte de start. Tata îmi tot explica pe unde s-o iau şi ce trebuie să fac pentru a întrece cât mai mulţi copii. Dar tata nu înţelege, eu nu merg la concursuri ca să-mi întrec prietenii. Mie îmi place să alerg alături de ei şi să terminăm împreună traseul. Aşa mă distrez eu, dar tata îi dă înainte că la concurs nu trebuie să cunosc pe nimeni şi că trebuie să am un singur scop în minte: linia de finish.
____________________________________________________________________________________
Am ajuns la concurs împreună cu prietenii mei, Luca Şerban, Luca Melinte, Andy Costea, Eric Coandă şi Mara Coconu, iubiţica mea. Şi pentru că tata m-a pus la start cât mai departe de Luca Şerban şi Andy Costea, pe lângă care mi-ar fi plăcut să alerg, am parcurs prima tură de alergare împreună cu Mara. Mara m-a întrecut la alergare, dar eu până la urmă am recuperat la bicicletă, pentru că eram rapid ca Fulger McQueen.
____________________________________________________________________________________
Aici eram împreună cu Luca Şerban, pe lângă jaloanele de pe marginea terenului. Luca nu m-a aşteptat, s-a luat după Andy, care terminat pe locul 2 concursul de duatlon. Data viitoare o să-l conving să stea lângă mine.
____________________________________________________________________________________
Aici eram pe bicicletă, pedalând de zor. Am auzit-o pe mămica, de pe margine, care mi-a strigat “Hai tataieeeee! Ce faci, visezi?” şi m-am enervat. Am pedalat şi mai tare atunci!
____________________________________________________________________________________
Aici eram eu, după ce am lăsat bicicleta la rastelul de biciclete şi mă pregăteam de ultima probă a concursului, de alergare. Uf, ce grea este alergarea! Ca să am energie închideam ochii când alergam şi în felul ăsta nu mă mai putea întrece nimeni.
____________________________________________________________________________________
Aici mă îndreptam vijelios spre finish.
____________________________________________________________________________________
Aici am fost cel mai fericit. Am primit medalie şi am mâncat mulţi, mulţi biscuiţi (ah, ce buni au fost!) şi am băut suc. N-aş mai fi plecat de acolo. După cum se vede, m-am lins pe bot de atâtea bunătăţi.
____________________________________________________________________________________
Asta este bicicleta pe care vreau s-o câştig la acest concurs şi sper să aibă multe viteze, ca data viitoare să-i întrec pe toţi şi să primesc şi eu o cupă, cum am văzut că a primit prietenul meu, Andy.
