La primul meu concurs de triatlon chiar de la start am încasat mai multe lovituri decât la Moara Dracilor, picioare, coate şi pumni în gură. Coborâsem în împărăţia lui Hades şi eram pedepsit, pesemne, să înot printre mâini nevăzute care mă trăgeau în adâncuri neîncetat. Nu puteam respira, mă sufocam. Aveam un singur gând: mor!

După primii 50 de metri am avut un atac de panică, dădeam din braţe ca un bezmetic, îmi pierdusem energia, iar în plămânii mei se declanşase Defcon 4.

Până la urmă, mi-a revenit, m-am calmat, am continuat să înot şi am terminat cu bine primul meu concurs de triatlon. Pentru mine a fost însă o lecţie brutală despre ce înseamnă să ai voinţă, despre determinarea de a duce un lucru la bun sfârşit, despre adaptarea la un context care nu mă reprezenta pe mine, care mă smulsese precum un taifun din zona mea de confort.

Amplificaţi acum aceste senzaţii de n ori luate câte n şi poate veţi înţelege un pic ce se întâmplă în mintea unui om care ajunge într-un scaun rulant, paralizat pe viaţă. Dezorientare şi disperare e puţin spus. Unii vor să moară, pur şi simplu. Alţii, chiar dacă sunt mai optimişti, sunt copleşiţi de coordonatele noii lor vieţi, nu ştiu cum să se adapteze şi au nevoie de ajutor. Există nenumărate probleme care trebuie rezolvate, de la consiliere psihologică şi recuperare medicală, care costă foarte mulţi bani, până la descurcarea iţelor birocratice.

Un concurs de înot special

Fundaţia Motivation România este una dintre ONG-urile din România care oferă sprijin copiilor şi adulţilor cu dizabilităţi, sprijin pe care la oferit neîntrerupt din 1995 încoace. Şi, printre altele, organizează anual alături de Fundaţia Vodafone România un concurs de înot de tip ştafetă, cu echipe formate din utilizatori de  scaune rulante, sportivi cu dizabilităţi intelectuale şi persoane fără dizabilităţi.

Am participat anul trecut la acest concurs şi nu puteam să nu particip şi anul acesta. Am avut de înotat două bazine de 50 de metri, după care mi-am încurajat coechipierii. Ne-am întrecut şase echipe, cu câte şapte membri, trei angajaţi Vodafone, doi reprezentanţi ai Fundaţiei  Motivation România –  dintre care un utilizator de scaun rulant şi o persoană fără dizabilităţi – şi doi sportivi cu dizabilităţi intelectuale.

Echipa noastră a ieşit pe primul loc însă toţi am fost răsplătiţi cu urale, îmbrăţişări şi diplome, pentru că scopul evenimentului a fost acela de a  promova sportul ca modalitate de relaxare şi de integrare socială, precum şi abilităţile persoanelor cu nevoi  speciale.

Câteva statistici

În România erau înregistrate peste 687.000 de persoane cu dizabilităţi la sfârşitul lunii martie 2012, potrivit Direcţiei pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap, dintre care peste 60.000 erau copii!

Aproape 50% dintre copiii cu dizabilităţi din România au o dizabilitate gravă. Copiii cu dizabilităţi accentuate sau medii reprezintă un procent de 20%, respectiv 28%.

În funcţie de tipul dizabilităţii, cel mai preponderent în rândul copiilor se regăsesc cele de tip somatic (22%), de tip asociat (21%), de tip mental (19%) şi de tip psihic (18%).

Comentarii