Vreau să slăbesc cu o dietă ketogenică

Foto: menshealth.com

Am început de aproximativ o săptămână o dietă ketogenică, din dorința de a slăbi și de ajunge la o formă sportivă superioară. Nu știam foarte multe despre această dietă, însă lucrez cu un consultant în nutriție și am început să mă luminez.

Aflu lucruri noi atât pe propria-mi piele, cât și de la specialist, dar și din lecturile suplimentare.

În mare, dieta ketogenică înseamnă schimbarea regimului alimentar astfel încât majoritatea caloriilor introduse în organism să fie luate doar din grăsimi. Carbohidrații dispar din peisaj, dar la modul drastic!

Nu mai mănânci carbohidrați, îți înfometezi creierul după glucoză, principala sa sursă de energie. Corpul continuă să funcționeze însă, motiv pentru care creierul îi trimite semnale să apeleze la rezerva de ketone. E ca o mașină hibridă care rămâne fără benzină și este comutată pe electricitate pură.

Mi-am luat adio de la fructe, lapte, brânză normală, alcool (adio, berea mea iubită!), paste, cartofi, orez, PÂINE! Dacă s-ar fi făcut, aș fi fost în topul unui clasament cu cei mai mari mâncători de pâine. Îmi plăcea (îmi place) atât de mult pâinea încât aș fi putut să mănânc pâine cu pâine, fără nicio greață.

Mi-a fost și încă îmi este foarte, dar foarte greu să renunț la pâine. Și îmi este cu atât mai greu cu cât restul familiei mănâncă în continuare pâine. Chinul crește în intensitate când le prăjesc celor mici felii de pâine și pe urmă le ung cu unt. Of, Doamne, cu ce-am greșit!

Merg însă înainte cu gândul suprem că voi pierde din grăsime și îmi voi păstra sau crește masa musculară.

În ultimele șapte zile am mâncat o grămadă de ouă, în omletă sau fierte, mult praz și ceapă verde, cremă de brânză grasă, smântână cu procent mare de grăsime și am băut cafea cu unt.

Primele efecte pozitive nu au întârziat să apară:

• mi-a scăzut semnificativ pofta de mâncare, mai ales seara. Eu eram disperat să mănânc seara, mai ales după 23.00, când mă simțeam ca un vârcolac în fața lunii pline;
• mă simt mai puțin obosit și în mod special am remarcat faptul că nu mă mai ia somnolența la prânz, când mi se închideau ochii;
• sunt mai calm. Da, sunt ca un călugăr budist, serenitate scrie pe fruntea mea;
• am mintea mai limpede. Judec mai rapid, lucrurile îmi par mai clare, mă pot concentra  la  mai multe lucruri deodată și îmi este mai ușor să susțin un efort intelectual prelungit. Îmi place!
• burta mi se reduce pe zi ce trece! Serios! Mă uit în oglindă și începe să-mi placă din ce în ce mai mult de mine. E adevărat, eram și rămân un narcisist, dar cureaua nu minte niciodată, o strâng tot mai mult, în fiecare zi.

Din păcate, odată cu primele efecte pozitive au apărut însă și primele efecte negative:

• am puțină energie fizică. Zilele astea parcă plutesc, sunt silfid, mi se înmoaie picioarele, sunt cam letargic. Dacă mă ridic brusc de pe scaun mă ia amețeala, trebuie să stau un pic să-mi revin. Am o stare de oboseală accentuată, dar  mi s-a spus că este ceva temporar, până când organismul se va adapta și va începe să-și extragă energia din grăsimuță.
• mă trezesc des noaptea. Mă trezesc în toiul nopții, când toată lumea e stană de piatră și încep să mă uit pe pereți. Somnul refuză să se mai lipească de mine, iar eu mă simt ca și cum ar fi de mult timp dimineață, numai că ceasul arată 2 sau 3.
• mi-a fost greață. Când eram eu mic mama avea o vorbă, ”ia cu pâine”. Pe timpul lui Ceaușescu mâncarea bună se găsea foarte greu, motiv pentru care atunci când o aveam în farfurie trebuia s-o lungesc cu pâine, să mă satur. În dieta ketogenică în loc ce pâine mi s-a spus ”ia cu smântână”. Am luat, dar la un moment dat mi-a venit să vomit, mi-a picat destul de greu. Am redus cantitatea de smântână și mi-a fost bine.

Am mai citit că te poate apuca și constipația (la mine nu s-a întâmplat), dar și că poți experimenta o poftă acută de dulciuri. Nici cu asta nu m-am luptat încă. Însă pâinea, pâinea…Îmi va rămâne în suflet de-a pururi. Mă mir că n-am început încă s-o visez. Așa mi s-a întâmplat cu țigările, de care m-am lăsat acum mulți ani (cred că peste 9). Visam că fumez, trăgeam cu nesaț fumul în piept, iar senzația era parcă mai mult decât reală.

Cam asta mi s-a întâmplat până acum, revin peste două, trei săptămâni cu rezultate concrete.

Ah, să nu, uit, am avut parte și de o zi de post. N-a fost complet, căci seara am băut o supă dintr-un păstârnac și o bucățică de țelină, dar a fost o zi în care n-am mâncat. Efectul? A doua zi nu am putut să mănânc porția de mâncare, m-am oprit la jumătate cu o senzație acută de sațietate. Dacă asta e calea pentru a mi se micșora stomacul o voi îmbrățișa cu drag în fiecare săptămână!