Zimbraria Neagra XC 2013 - finish Tudor-Vlad Nedelcu

Sunt cel mai mândru tată din lume, pentru că Vlăduțul a mers cu bicicleta 17 km, pe teren accidentat, la Zimbrăria Neagră XC 2013.

De-abia a împlinit 5 ani. a participat la un concurs unde vârsta minimă de participare era 8 ani și a concurat pe cea mai mică bicicletă, cu roata de 16 inci.

Ziua concursului n-a început în termeni tocmai buni pentru Vlăduț. Startul era planificat la ora 10:10, iar noi am plecat de acasa la 08:10. Am ajuns la fața locului pe la 09:50, dar drumul l-a zdruncinat rău pe Vlăduț care a vomitat săracul tot ce avea în el când am coborât din maşină. Cursa părea compromisă.

Eram îngrijorat, pentru că aveam în față un traseu lung, pe care organizatorii îl estimaseră la 15 km, și nu doream să se dezhidrateze încă de la început. Îi pregătisem de acasă o limonadă cu multă lămâie și miere și o ciocolată Ritter Sport, cu alune. Ah, și am luat la mine și două banane, de care nici nu s-a atins.

Pe scurt, am ajuns, a vomitat, ne-am echipat și ne-am pregătit de start. M-am uitat la el, nu părea emoționat. Probabil că nu-și dădea seama la ce-l înhămasem, deși i-am explicat în ce constă concursul și ce avea să facă acolo.

Știa că va merge cu bicicleta 15 ture de parcul Morarilor.

Zimbraria Neagra XC 2013 - Tudor-Vlad Nedelcu, inainte de start
Cred că încă nu-i trecuse greaţa, părea cam palid.

10, 9, 8….3,2,1 start!

Ne-am poziționat în spate, pentru că era cel mai mic și nu doream să încurcăm pe cineva sau să provocăm vreun accident. S-a plecat încet, în aplauzele părinților emoționați, iar câţiva copii s-au împotmolit chiar de la start. După ce am trecut de zona emoțională, au urmat doi kilometri pe  șosea, în ușoară urcare. Vlăduț era vivant. De fapt, primul kilometru l-a parcurs cel mai rapid din toți cei 17 km, în 4:13. E mai încet decât aleargă Ciprian Bălănescu la antrenament (03:50), dar mult mai rapid decât pot să alerg eu 🙂

După asfalt a urmat un drum cu pietriș, anevoios, care ne-a dus în pădure, unde a început urcușul. Știam că traseul este plat și am fost luați prin surprindere (de fapt eu am fost luat prin surprindere) de urcarea de trei kilometri care a urmat. Vlăduț a urcat pe bicicletă câteva sute de metri, dar nu și-a putut măsura forțele cu povârnișul, așa că l-am ajutat eu.

Iată cum arată cursa lui Vlăduţ în cifre, înregistrată de ceasul meu Garmin.

După ce am dat gata și urcarea nenorocită, au urmat șase kilometri pe care i-am parcurs într-un ritm relativ constant.  Ne-am oprit la cele două puncte de hidratare, unde n-a vrut să mănânce altceva decât portocală. I-am dat limonadă la fiecare 15 minute și, până la sfârșitul cursei, a dat gata ciocolata.

La un moment dat ne-am intersectat cu un cuib de viespi furioase și am avut noroc că nu am fost înțepați. Tot la capitolul pericole trebuie trecut și faptul că traseul Family s-a intersectat cu traseul bicicliștilor adulți, pe ultimii trei kilometri. A trebuit să stau în stare de alertă, să-l determin să meargă doar pe partea dreaptă, astfel încât să nu fie lovit de niciun biciclist uriaș.

În fine, nu ne-a înțepat nicio viespe, nu ne-a lovit niciun biciclist.

Spre sfârșit, când mai aveam vreo trei kilometri, Ursulică a început să dea semne de oboseală. Se oprea tot mai des, că-l mănâncă ochiul, că i s-au încleștat mâinile pe frâne, că îi este sete etc. M-am oprit de fiecare dată, ascultător.

Licuriciul

Azi l-am întrebat pe Vlăduț ce i-a plăcut cel mai mult la concursul Zimbrăria Neagră XC 2013. Mi-a spus așa:

Cel mai mult mi-a plăcut că am mers  prin pădure și am văzut un licurici.

La un moment dat, când am făcut o pauză de hidratare, prin pădure, Vlăduț mi-a spus să am grijă să nu calc pe “cărăbușul ăla verde”. Era, de fapt, un licurici, cu aripile desfăcute, buimac și nedormit.

S-a distrat foarte tare că am întâlnit un licurici, motiv pentru care a început să cânte, de ne-a auzit toată pădurea, cântecul licuriciului, din Veronica:

Eu sunt licuriciul, precum vezi sunt un ciob dintr-o stea/ Și zbor numai noaptea, cu speranța luminând orișicând calea ta! Tiribom, ciribom, tiribom / De trei ori peste cap, alei hap! Tiribom, ciribom, tiribom, de trei ori peste cap alei hap!

Au fost și alte triluri, timp în care nu aveam un ritm extraordinar  de pedalare, dar l-am lăsat să-și facă numărul.

Pe scurt, Zimbrăria Neagră XC 2013 a fost un concurs distractiv, unde copilul meu s-a  simțit  foarte bine și de care își va aminti cu mândrie, sper, mult timp de-acum înainte.

O carieră sportivă promițătoare 🙂

Până să ajungem aici, la această performanță, cariera de sportiv a lui Vlăduț sună cam așa:

  • La doi ani și 10 luni a primit cadou o bicicletă
  • La trei ani și două luni a învățat să meargă pe bicicletă, fără  roți ajutătoare
  • La  patru ani și două luni Vlăduț a participat la primul lui concurs, Trikids Challenge 2012. A fost un concurs de duatlon, în care s-au alergat mai întâi 250 de metri, pe urmă s-a pedalat pe distanța de 1,2 km și, la sfârșit, s-au alergat încă 250 de metri.
  • Tot la patru ani și două luni a participat la Maratonul Internațional București, unde a avut de alergat 500 de metri,
  • A urmat Maratonul Iepurașilor, concurs organizat chiar de către Asociația Biciclistul.ro. Atunci a avut de pedalat 1,2 km, în curtea hotelului Caro.  Avea patru ani și nouă luni;
  • La patru ani și 1o luni am trecut la un alt nivel, la Rocket Bike Fest, unde Vlăduț a pedalat 8 km, prin bălți și noroi. A fost un concurs epuizant, dar pe care l-a terminat cu succes.

Iar acum, la cinci ani, a pedalat 17 km offroad. Are în față o carieră sportivă promițătoare, nu?
Cum a fost la Zimbrăria Neagră XC 2013 – FOTO

Zimbraria Neagra XC 2013 - primii kilometri

Aici eram încă fresh, în primii kilometri. După drumul asfaltat începea un drum cu bolovăniş mărunt.

Zimbraria Neagra XC 2013 - inainte de intrarea in padure
Înainte de intrarea în pădure. Drumul începea să urce, lin.

Zimbraria Neagra XC 2013 - urcare in picioare

Urcarea asta n-a avut niciun secret pentru Vlăduţ, nu s-a dat jos deloc.

Zimbraria Neagra XC 2013 - Pe drum de tara
Ne-am întâlnit şi cu o căruţă pe drum. Aventură, ce mai!

Zimbraria Neagra XC 2013 - prin padure

În pădure era foarte plăcut faptul că era umbră.

Zimbraria Neagra XC 2013 - la primul punct de hidratare
Aici eram la primul punct de hidratare, iar Vlăduţ se înfrupta cu o bucată de portocală. Altceva n-a vrut, deşi organizatorii aveau din belşug şi apă, banane şi mere.

Zimbraria Neagra XC 2013 - coborare prin padure

Am avut parte şi de coborâri prin pădure, nu doar de urcări.

Zimbraria Neagra XC 2013 - conducand plutonul

Vlăduţ conducea plutonul, da?

Zimbraria Neagra XC 2013 - traseu intersectat
Aici am intrat pe traseul comun cu bicicliştii adulţi. Mi-a fost teamă să nu fie lovit şi am stat cu gura pe el să ţină dreapta.

Zimbraria Neagra XC 2013 - hidratare cu limonada

Limonada mea cu miere şi lămâie a făcut minuni.

Zimbraria Neagra XC 2013 - ultimii kilometri
Aici mai aveam câţiva kilometri. Vlăduţ era epuizat, făcea pauze tot mai dese, să-i dau apă.
Zimbraria Neagra XC 2013 - mandru de Vladutz
Relaxaţi, după ce s-a terminat concursul.
Zimbraria Neagra XC 2013 - cu diplomele
Mândri nevoie mare, cu diplomele.

Binemeritata tocăniţă

Noi am stat până la sfârşit, când a avut loc şi premierea. Şi am mâncat, că ne era foame. Şi a fost bun, bun de tot. Ne-am lins pe degete, după ce am mâncat tocăniţa făcută de City Grill pentru concurenţii de la Zimbrăria Neagră XC 2013.

Iar eu, pentru că şi eu aveam nevoie de hidratare, m-am delectat cu două pahare de bere rece şi dumnezeiască, venite la fix pe o căldură năucitoare.

Aventura nu s-a terminat

După concurs ne-am dus să vedem zimbrii. Am avut noroc să vedem unul, pentru că am înţeles că atunci când este foarte cald se retrag la umbră, adică departe de privirile vizitatorilor curioşi. Vlăduţ n-a ratat ocazia să se cocoaţe pe gard.

Zimbraria Neagra XC 2013 - Zimbrul

După ce am văzut zimbrii, am dat o fugă în Târgovişte, să vizităm Curtea Domnească. A fost interesant, iar copiilor le-a plăcut faptul că aveam spaţiu extins unde să se cocoaţe şi să zburde.

 

 

Comentarii