Vinerea trecută am ajuns primul la bazin, la 06.15. Ajung mai devreme intenţionat, pentru că nu vreau să mă încălzesc superficial, nici pe uscat, nici în apă. Până a început în mod oficial antrenamentul eu făcusem deja 500 de metri, bras alternat cu spate. De bine ce mă încălzisem, Flory mi-a pus în braţe moartea pasiunii, adică pluta, aveam de făcut patru bazine picioare craul. Ăsta-i unul dintre cele mai plictisitoare şi anoste exerciţii, nu contest utilitatea lui, dar atunci când îl execut mă simt ca un prizonier într-o celulă, care n-are nimic la îndemână şi nu-i rămâne de făcut decât să se uite în tavan.
Ziua a decurs fără incidente, am executat cât de bine am putut toate sarcinile, ba chiar am primit şi câteva laude, culmea, pentru un exerciţiu tot cu pluta. Le primesc destul de rar, dar atunci când apar mă scot din amorţeală, îmi dau speranţă, mă binedispun, îmi vine s-o iau mai uşor de la capăt. Şi cred că-i bine “mai răruţ, că-i mai drăguţ”, poate altfel mi-aş lua-o în cap.
Sfatul zilei a fost “Emilian, întinde-te pe apă ca o sfoară!”. Am înţeles că posteriorul meu nu pluteşte întocmai ca o geamandură şi că superbele mele picioare musculoase sunt atrase irezistibil nu către suprafaţa apei, ci către fundul bazinului, însă nu prea înţeleg cum să fac să mă întind ca o sfoară, ce muşchi trebuie să încordez ca să ajung într-o asemenea poziţie polobocică. N-am ales întâmplător acest cuvânt. Sunt autoironic, poloboc înseamnă “nivelă cu bulă de aer”, instrument folosit în construcţii pentru a trasa linii perfect orizontale, dar mai înseamnă şi “butoi” sau “epitet dat unui om gras”.
Şi pentru că de multe ori mă simt în apă ca un butoi, reiau întrebarea: ce depinde de mine astfel încât atunci când înot craul să mă întind ca o sfoară? Există vreun instrument care să mă ajute să-mi îmbunătăţesc această poziţie? Să-mi cumpăr labe speciale pentru înot? Fins parcă le zice, nu? Să-mi iau tub de respiraţie, astfel încât să mă concentrez doar asupra înotului?
