Lucru mai puţin obişnuit, dar nu şi mai puţin interesant, azi vă prezint un interviu în care nu eu am fost cel care a pus întrebările, ci cel care a răspuns la ele. Biciclistul.ro este partener media pentru Maratonul Olteniei, concurs  organizat şi sponsorizat de către grupul CEZ România, companie ai cărei angajaţi participă în număr mare la acest concurs.

Cumva, ne cunoaştem. În ultimii ani le-am trimis  newslettere, cu informaţii despre antrenamente şi nutriţie şi cu tot felul de sfaturi. Mă simt flatat şi onorat de întrebările lor, le găsiţi mai jos, cu tot cu răspunsuri.

Ce te motivează să te trezeşti dimineaţa şi să mergi la antrenament?

Grea întrebare! Trebuie să recunosc, încă nu fac parte din categoria celor care se trezesc de la 05 AM în mod special pentru o sesiune de antrenament! Mi se mai întâmplă totuşi asta, dar în niciun caz n-o fac cu zâmbetul pe buze.

Mă trezesc greu şi mi se pare că somnul de dimineaţă este cel mai dulce, mai ales vara, după nopţile în care m-am perpelit din cauza căldurii. Dimineţile aduc cu ele o răcoare binefăcătoare.

În timpul anului şcolar lucrurile stau altfel, pentru că trebuie să mă trezesc fără excepţie de la 06 AM. Am doi copii cărora trebuie să le pregătesc micul dejun şi pe care trebuie să-i duc la şcoală. Nu-mi este uşor, dar nu am de ales. Ei sunt motivaţia mea şi, de multe ori mă duc la antrenament după ce-i las pe ei la şcoală.

Există totuşi şi o motivaţie externă pentru antrenamentul de dimineaţă: angajamentul într-un plan de antrenament care nu mă priveşte doar pe mine, ci implică şi alte persoane. Concret, vorbesc despre sesiunile de antrenament la înot la care particip în fiecare vineri dimineaţă, la bazinul olimpic Dinamo, de la ora 06.30. Un antrenor şi nişte colegi vin la bazin săptămână de săptămână, iar eu sunt legat de ei, nu pot da înapoi, nu pot lipsi, aş da dovadă de neseriozitate.

La ce vârstă te-ai apucat de sport şi de ce? Dacă ai putea să dai timpul înapoi te-ai apuca mai devreme?

Voluntar, m-am apucat de sport destul de târziu, în jurul vârstei de 30 de ani, când a apărut în viaţa mea şi primul copil. Pe atunci eram un fumător înrăit şi ajunsesem chiar şi la două pachete de ţigări pe zi. Pieptul îmi hârâia la fiecare respiraţie şi nu puteam să alerg nici 100 de metri după un autobuz, fără să simt că-mi dau duhul.

M-am lăsat de fumat şi am început să alerg. Pe urmă am descoperit şi plăcerea de a merge cu bicicleta, mai întâi prin oraş, ulterior şi la concursuri de ciclism. În cele din urmă, în viaţa mea sportivă a apărut triatlonul, sportul pe care-l practic cu cea mai mare plăcere. Sunt însă un amator, timpul nu-mi permite să tratez sportul într-un mod profesionist, dar nici nu cred că mi-aş dori asta, pentru că sportul de performanţă presupune sacrificii pe care n-aş putea să le fac, pentru că de mine mai depind şi alţii.

Uitându-mă înapoi, îmi pare rău că mi-am bătut joc de trupul meu ani de zile la rând. Regret că am fumat şi nu pot să sper decât că plămânii mei şi-au revenit după aproape 10 ani de când am renunţat la ţigări.

Regret că nu am făcut sport de performanţă, mi-ar fi plăcut să fiu înotător. Când aveam în jur de 11 ani, am făcut înot întreaga vacanţă de vară cu Carmen Bunaciu, care poate văzuse ceva în mine şi credea că aş putea să practic acest sport la nivel de performanţă. Din păcate, nu a depins de mine şi n-am urmat drum.

Există o competiţie la care visezi să ajungi? De ce? Cum te-ai pregăti pentru ea?

Fiecare concurs sportiv are un farmec aparte. Îmi satisfac nevoia de adrenalină la fiecare cursă de MTB, alergare sau triatlon la care iau startul şi deocamdată mă mulţumesc cu asta. Nu am descoperit un super concurs care să-mi tulbure viaţa, să mă dea peste cap, aşa cum li se întâmplă surferilor care sunt în căutarea valului suprem.

Mi-ar plăcea să fac un tur al României pe bicicletă, eventual pentru o cauză caritabilă, dar nu ştiu când se va întâmpla asta şi cum voi aborda o asemenea aventură.

Cât de mult te ajută aplicaţiile de tracking la îmbunătăţirea performanţelor? Le recomanzi debutanţilor sau avansaţilor?

Aplicaţiile de tracking, cum ar fi Strava sau Endomondo, sunt utile. Îţi poţi contoriza antrenamentele, poţi face comparaţii de la o lună la alta, de la un an la altul, te poţi juca cu cifrele şi poţi stabili într-un mod mai ştiinţific pe unde te afli. Sunt însă neapărat necesare? Nu!

Nu Strava îţi provoacă febra musculară, ci antrenamentul în sine. Nu ceasul sportiv te împinge de la spate, ci dorinţa de a fi mai bun. Aplicaţiile de tracking sunt însă o comoditate pe care ne-o dorim şi care ne simplifică destul de mult viaţa sportivă.

Playlist de învingător? Enumeră câteva piese preferate pe care le asculţi atunci când faci sport.

Nu ascult muzică în timp ce fac sport! Când alerg, vreau să-mi aud paşii, să-mi evaluez cadenţa, să-mi ascult respiraţia, să mă concentrez la cum ţin braţele, cum ridic picioarele, dacă stau cocoşat sau drept. Mă încântă mai mult ciripitul păsărelelor decât basul şi cu toba mare.

Când m-am apucat de alergare am folosit un Mp3 Player. În general, ascultam muzică cu mulţi başi, cu ritm, care mă împingea de la spate. Însă muzica asta e ca un drog, te poţi accidenta fără să-ţi dai seama. Am avut parte de câteva întinderi musculare şi aş merge prea departe dacă aş afirma că au fost cauzate de muzică, dar în mod cert se poate spune că muzica m-a făcut să ignor semnalele transmise de corp.

Dacă la alergare se mai poate trece cu vederea, folosirea căştilor pe bicicletă este de-a dreptul periculoasă! Dacă te antrenezi pe şosea cu bicicleta ai nevoie de urechi libere, ca să zic aşa. Trebuie să auzi maşinile care vin din spatele tău, trebuie să fii atent la toate zgomotele mediului înconjurător, îţi rişti viaţa dacă nu ai simţul auzului 100% alături de tine.

Ce-ţi place la Maratonul Olteniei? De ce te întorci în fiecare an?

Aş împărţi competiţiile sportive în două categorii: cele în care te întreci cu alţi concurenţi şi cele în care te lupţi cu tine însuţi. Maratonul Olteniei este unul dintre acele concursuri în care mai important este nu câţi concurenţi ai întrecut, ci cum ai dat piept cu tine însuţi pe unul dintre cele mai provocatoare trasee din România. Te pune la încercare, îţi testează limitele, este surprinzător de fiecare dată.

Maratonul Olteniei este un concurs care îţi generează un sentiment de mândrie după ce i-ai trecut linia de finish! “Am putut!”, îţi spui. “L-am biruit!”.

Comentarii

Dacă tot ai ajuns la sfârșitul articolului, aș vrea să-ți mai rețin atenția două secunde. Biciclistul.ro este un blog independent, susținut din resurse proprii. De aceea, orice contribuție venită din partea cititorilor este binevenită, mă va ajuta să generez conținut original și de calitate. Cum poți ajuta? Cu o mică donație lunară, de 1$, 3$, 5$ sau orice sumă vrei tu. O poți face aici:  https://www.patreon.com/join/biciclistul?. Mulțumesc anticipat!