În urmă cu puțin timp, am fost inclus, fără să fiu întrebat – știți cum e pe Facebook, nu? – într-un grup numit Biciliști agresați. N-am dat leave conversation în secunda doi și am uitat de el. Astăzi mi-am aruncat ochii întâmplător pe-acolo și am citit o poveste, adevărată, care îi face până și pe cei mai idealiști să înțeleagă că în România n-o să fie niciodată civilizație așa cum întâlnești în țările civilizate, firește.

Ne uităm cu plăcere, și invidie în același timp, cum se  dau bicicliștii prin Amsterdam și visăm și noi la așa ceva. Până una, alta, avem peste 500 de așa ziși kilometri de piste desenate pe trotuare, care sunt inutile tuturor, ba au mai fost declarate și ilegale. Până una, alta, facem mișcări de masă și susținem că Existăm și-o s-avem bandă!

N-o să avem niciodată așa ceva, nu mai visați!

Uite că nu existăm, o spune chiar povestea de mai jos, pe care am redat-o integral și pe care am copiat-o de la unul dintre membrii grupului de care vă vorbeam. Sper că nu vă deranjează că nu are caractere românești.

Si acum sa va spun ce am patit:

Simbata asta am pornit catre Schela (GL) impreuna cu Florin Busu. Plecam noi pe la 11 si ceva si o luam catre combinat, pe viaduct. Mergeam noi frumos pe banda 1, unul linga celalalt, ca de, era simbata, trafic aproape inexistent si mai schimbam o vorba, doua, ca doar era plimbarica. Trecem de jumatatea viaductului, cind, deodata niste claxoane isterice si o silueta cu 4 roti ne tulbura mersul si aproape ca ne da jos de pe bicicleta.

Era o Dacia Solenza aurie ce mergea incalecat pe banda 1 si 2 avind la cirma covrigului un individ ce se pregateste de taiere de Craciun. La trecerea la nivel cu linia de tren/tramvai de dinaintea sensului giratoriu din fata combinatului ne realiniem cu retardul. Trec pe partea lui si il intreb daca nu are loc pe strada, strada de altfel prevazuta cu 2 benzi pe sens. Omul iritat ca o bicicleta merge mai repede decit caruta lui, injura si spune ca biciclistii trebuie sa “circule in coloana”. Dupa un schimb de replici din care nici unul dintre noi nu a ramas dator celuilalt, demareaza in tromba si opreste masina 50 m mai incolo. Se da jos din masina si se da urit la mine. Fac cale intoarsa, scot telefonul si sun la 112. In timp ce eram in tel cu Emergency call si cu un ochi pe canalia ce facea pasi grabiti catre mine sa ma puna la punct, apar din spate alti 3 biciclisti: Georgian P, Cosmin C si Andrei M. Retardul cind a vazut ca ne inmultim a facut cale intoarsa la masina si s-a tirat, nu inainte de a ne promita o chelfaneala buna ca stie el ca trecem prin Smirdan (GL).

Mi se face transferul la politia din Galati, unde povestesc ce mi se intimpla si dau nr masinii: GL 82 MSM. Mi se spune ca il da in urmarire.

Dupa ce le fac un rezumat al celor intimplate si celor 3 nou-veniti, ne vedem impreuna de drum. Cind ne apropiam de magazinul Hello Cuky’s zarim cum vine pe mijlocul benzii noastre de mers “razboinicul luminii-tata soselelor” cu o prajina in mina si arcuita pe spate pt a putea darima si muntii in coborire. Eu eram cel vizat… Ma altoieste zdravan cu “sabia dreptatii rutiere” si apoi incepe sa imi care pumni. Georgica sare in ajutorul meu incercind sa imobilizeze bestia.

In timp ce ne luptam noi in boscheti, se aude o sirena de politie. Conflictul se stopeaza instantaneu. Pe contrasens se oprise o Skoda Ocatvia albastra cu nr de CJG. Bunul samaritean s-a dat jos din masina si a trimis bestia la colt. A dat prin statie sa vina jandarmeria si ne-a comunicat sa raminem pe loc pina la sosirea autoritatilor. Doar ca bestia se facuse catelus, s-a urcat in propria caruta si a dat sa fuga. Bunul samaritean i-a spus ca ramine fara permis daca paraseste locul. L-a ignorat… Asadar am ramas doar noi, biciclistii, in asteptarea jandarmeriei pt a declara cele intimplate.

Si cum stateam noi toti 5 in fata mag Cuky’s, incepusem sa inghetam (deja trecusera peste 30 min de cind asteptam Jandarmeria) asa ca pun mina pe tel sa sun iar la 112 pt a solicita un echipaj de politie/jandarmerie.
In timp ce 112 ma preluase, dinspre Smirdan (GL) vine o masina Opel Astra F visinie cu nr GL 08 LDC si opreste in dreptul magazinului. Din ea coboara soferul si catelusul redevenit bestie. Soferul intreaba “care e baa??”, montind in acelasi timp un levier telescopic scos din portiera masinii. “Neajutoratul” ma indica pe mine ca fiind cel care trebuie pus la punct. Isi ia el elan si cu ochii turbati de furie (de parca avea el vreo treaba in evenimentele de pina atunci) si vine catre mine sa ma pocneasca cu levierul.

Eu fug printre scaune si intentionez sa intru in magazinul Cuky’s. Dar n-am apucat… o mama de levier ma pocneste in mina si picior, un punm imi preseaza puternic casca pe cap…si altele pe care nu le-am mai stiut/simtit.

In tot acest timp ma luptam atit cu cei 2 dementi cit si cu operatoarea de la 112 pe care o tot rugam sa imi faca legatura mai repede la politia Galati ca “da asta cu levieru’ in mine”. Eram mai ceva ca Napoleon: cu o parte din creier incercam sa supravietuiesc ploii de lovituri, iar cu cealalta sa o conving pe “madam 112” sa ma transfere la politia Galati. Operatoarea neinduplecata ma pune sa mai sun inca o data ca au o problema tehnica (halal apel de urgenta!!!! numai urgenta sa nu ai. Mori cu zile frate)
Nu stiu cum, dar retarzii se urca in masina si se tireaza.

Eu reapelez 112 si ma transfera la politia Galati, unde intru in legatura cu un domn cu care vorbisem mai devreme si care imi spusese ca a dat masina in urmarire. Ii povestesc eu cele intimplate (pe scurt) si imi spune ca trimite acum un echipaj la mine. Dupa alte 30 min soseste la locul conflictului o masina de politie se la sectia 4. Cei doi oameni ai legii si-au cerut scuze de intirziere pt ca au doar o masina care deservesate 4 cartiere. Am spus noi ce am patit, am dat datele de identificare si asa am aflat si noi ca retarzii fusesera inregistrati in evidentele locuitorilor acestei planete:

1. MARGARIT SIMION MARCEL, din com Smirdan, GL, propritar al Daciei
2. VARNALI LUCIAN, din com Smirdan, GL, propritar al Opelului si al levierului

Oamenii legii au stat de vorba si cu doamnele de le magazin despre cele intimplate si cit timp se pastreaza inregistrarile video de pe camere. Apoi au completat un proces verbal rezumat, ne-a pus sa semnam pe mine si pe martor (Cosmin C) si mi-a spus ca luni sa merg la Medicina Legala pt a mi se constata avariile si dupa aceea sa vin la ei la sectie pt a-i reclama pe dementi.

Asadar ziua de luni se anunta una luuunga pt mine. Va tin la curent cu evolutia.

BTW, daca aveti sfaturi/recomandari pt cum sa procedez, va rog sa-mi spuneti.
Eu ma gindeam chiar sa avem in Galati un avocat care sa aiba placerea de a reprezenta biciclistii in astfel de situatii.

de Cristian Mircioi, din Galați.

By Emilian Nedelcu

Editor Biciclistul.ro | emilian.nedelcu@gmail.com | 0724.479.508 | FACEBOOK | | YOUTUBE

7 thoughts on “Clubul bicicliștilor agresați: O poveste ca în filme”
  1. Prietene biciclist, conform codului rutier ai obligatia sa circuli pe drumurile publice in sir (coloana), nu in paralel.

    Din pacate, ti-ai meritat chelfaneala.

  2. Aproape la fel am patit si eu la Targu Mures acum de vreo jumatate de an. Nimic… Pe nemernicul il vad aproape in fiecare zi cu masina… In tara asta nu cred ca o sa avem dreptate in ce priveste ciclismul si nu numai…

  3. Alex, din câte am văzut, omul și-a scos certificat medico-legal și cred că are toate șansele să câștige dacă-l dă în judecată pe nemernic.

  4. La fel ca și tine și eu cred că prudența este cuvântul de ordine. Bine, dacă sunt înjurat, înjur și eu, dar mă asigur că am condiții optime de fugă 🙂

  5. Maimutoiul Lucian, posesor de levier, ar trebui sa faca ceva ani (4 – 5) de arest! Dar cum la noi legea e USOR permisiva (vezi cazul Nastase) va scapa cu un prim avertisment. Drept urmare si (bi)ciclistul abuzat ar fi putut de asemenea sa ii crape mansarda participantului la trafic, cu seaua (daca are quick release) pentru ca ar fi scapat tot cu o mustrare. Bine, fabulez! Dar se stie ca legea e permisiva si organul usor “influentabil”…

  6. In filmul meu preferat denzel washington il intreaba pe ethan hawke :”vrei sa ajungi acasa sau vrei sa ajungi la spital?” , asta trebuie sa ne intrebam si noi biciclistii de strada cand ne certam cu vreun sofer. Daca nu se ducea sa il intrebe de ce nu ii ajunge o banda pe sofer nu mai avea aventura asta! Eu traversez bucurestiul de 3 ori pe zi si nu mai sunt agitat ca in tinerete, ii las sa ma injurez, sa claxoneze, nu ma intereseaza, eu vreau sa ajung acasa. Sunt soferi frustrati, multi sunt retardati cu acte, dar ii las sa isi faca show-ul, vreau sa merg cu bicicleta nu vreau sa fac box. Lasati de la voi cand e vorba de o cearta in trafic, nu ai cum sa castigi daca se ajunge la lovituri, daca esti lovit te doare, daca lovesti mai tare ajungi la politie chiar daca nu ai inceput tu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

This will close in 0 seconds