Articol scris de Bogdan Ioniță
IRONMAN 70.3 GREECE PELOPONNESE, COSTA NAVARINO, triatlon distanță medie 1.9 / 90 / 21
Am participat la Ironman 70.3 Costa Navarino, un concurs aflat la prima ediție, iar mai jos puteți citi descrierea cursei mele, dar și sfaturi de petrecere a unei vacanțe frumoase în zonă.
Chiar dacă se afla la ediție inaugurală, această competiție era marca Ironman, ceea ce înseamnă că așteptările tuturor referitoare la organizare, traseu și atmosferă erau ridicate.
Pentru anul 2019 mi-am propus un eveniment principal de triatlon din grupa Xtreme, însă cu participare fără echipă de suport, iar după mai multe căutări am găsit ceva provocator: ALPSMAN la început de iunie. Mă voi duce acolo cu un grup de trei prieteni, doi concurează, celălalt se va plimba pe lângă noi pentru a ne reaminti să nu ne mai înscriem la așa ceva!
Pentru a pregăti un concurs precum Alpsman este nevoie de multă urcare la bicicletă. Anul trecut, pentru Swissman adunasem până la sfărșitul lunii mai +35.000 m (și +70.000m până la final). Cum vremea în România întârzie ieșirile mai lungi la munte, au apărut în program:
- o săptămână in Spania – Marbella cu +15.000m
- 70.3 Costa Navarino în sudul Greciei, continuat tot acolo cu câteva zile pentru alte ieșiri pe bicicletă (+3.500m)
- zilele din Thassos (program încă +7.500m)
Cam aceasta mi-a fost motivația pentru înscrierea Ironman 70.3 Costa Navarino. A fost la luptă cu Almiraman, unele voci spuneau că acesta va fi următorul Ironman 140.6 al Greciei din 2020, însă prietenii mei au decis Costa Navarino!
Către Costa Navarino
Călătoria către locul concursului se poate face în două moduri:
- cu avionul până la Atena, de unde se închiriează o mașină
- cu mașina personală, tot drumul, adică 1.350km și un drum de aproximativ 16 ore
Am optat pentru varianta a doua, deoarece mi-am făcut un plan mai extins, completat de câteva zile de vacanță + cantonament în zonă, dar și de un city break la Atena, la întoarcere, și aveam nevoie de mai mult echipament și mobilitate.
Cum concursul era programat într-o zi de duminică, am planificat pentru ziua de sâmbătă o tură de recunoaștere a traseului de bicicletă și de înot, două zile pentru drum (condusul 16 ore înainte de un concurs nu prea este recomandabil), rezultând și data minimă de plecare ca fiind joi.
La drum am pornit ca de obicei la astfel de evenimente externe cu prietenii din clubul nostru – C.S. Sportul pentru tine.
Traseul către destinație a inclus:
- înoptare la Ioanina – localitate frumoasă unde am mai făcut escale și în trecut, situată pe malul lacului ce poartă același nume și între două masive muntoase spectaculoase cu parcuri naționale pe care le-am străbătut cu bicicleta în anii precedenți: Tzoumerka și Pindos
- traversarea spectaculosului pod Rio-Antirio peste golful Corint, al treilea ca lungime din lume, la categoria podurilor suspendate pe cabluri (https://www.gefyra.gr/en/)
- vizită la faimoasa Olympia, locul de desfășurare ale primelor jocuri sportive grecești, în prezent locul unde are loc ceremonia de aprindere a torțelor olimpice pentru olimpiade.
Acolo am fost primiți cu onor la restaurantul Ambrosia (https://www.ambrosiagarden.gr/) de proprietar, purtător de flacără olimpică.
- oprire la Costa Navarino pentru înregistrare și ridicare kit concurs
- sosire in Methoni, unde ne stabilisem cartierul general pentru următoarea săptămână (Complexul de vile Pedassos Residence)
Cu o zi înainte de concurs
Am dedicat ziua premergătoare concursului, sâmbătă, unei ture de recunoaștere a traseului (o buclă de 45km), urmată imediat de o sesiune de înot pe traseul de concurs, prânzul împreună cu familiile și la final pregătirea bicicletei, a sacilor de concurs și depozitarea lor în termenul limită.
Ziua a debutat cu un mic dejun grecesc în portul Pylos având drept piese principale plăcintă cu spanac, baclava și cafea.
La ora 10:00 am reușit să adun la locul de start un grup de șapte prieteni cu care am efectuat tura de recunoaștere (mulți au considerat că este prea mult, sau au avut alt program de pregătire).
Consider că este extrem de utilă parcurgerea în regim de plimbare a traseului de concurs, cu scurte testări pe porțiunile mai dificile. Ieșirea ne-a dat ocazia să constatăm că vom avea două urcări lungi, nu foarte agresive, însă care urmau să stoarcă energia din noi.
Pe întoarcere urma să beneficiam de coborâri relativ line, fără viraje care să necesite ciupirea frânelor (doar pe porținea finală a primei coborâri se frâna înainte de o curbă strânsă la 90 grade).
Prima parte a zilei s-a finalizat cu un înot de 500m din partea celor mai curajoși.
Ca la orice concurs, după aranjarea bicicletei și a sacilor în zona de concurs, refac mental ceea ce am de făcut a doua zi, simulez tranzițiile și încerc să-mi iau cât mai multe repere pentru orientare. Totul era pregătit, nici eu și nici colegii mei nu aveau vreo problemă tehnică.
Obiectivul meu: cât mai aproape de cinci ore
La Ironman 70.3 Costa Navarino aveam ca obiectiv un timp cât mai apropiat de cinci ore, dar totul depindea de modul în care urcam cei 1.250m la bicicletă. Dezavantajele constau în multele viraje, dar aveam și avantaje – multe linii drepte și bucățile de off-road de pe traseul de alergare.
Traseul de bicicletă mi s-a părut accesibil – pe gustul meu ar fi fost bineveniți încă 3-400 de metri diferență de nivel.
Aveam mici griji privind zonele de tranziție, intuind o posibilă aglomerație la T1 – zona de schimb fiind cam mică pentru numărul de saci aferent (spațiul era același și la T2, dar în acel moment al cursei concurenții sunt mult mai întinși).
Startul a fost programat la o ora relativ avantajoasă (08:00), însă după ce am pus pe hârtie toate activitățile necesare înainte de start cu anumiți timpi limită impuși, am constatat că tot la 04:45 trebuia stabilită trezirea!
Micul dejun a constat într-o baclava însiropată, o adevărată bombă calorică, și câteva guri de cafea. A urmat pregătirea bidoanelor pentru bicicletă, unul cu izotonic și unul cu 320 kcalorii de la Maurten, iar la 05:30 plecarea către Costa Navarino, grupul nostru fiind cazat la aproximativ 30 de minute de startul concursului.
Acolo, organizatorii au organizat o mare parcare suficientă pentru toți concurenții. Accesul cu mașina s-a făcut pe baza unor legitimații de acces de lipit în parbriz (altfel, accesul în acest complex exclusivist este interzis) sau a unor brățări pentru acces pietonal. De la parcare la zona de tranziție se putea alege un shuttle sau o plimbare de 15 minute pe jos.
Ca la orice concurs, tabietul meu include verificarea celor doi saci (ciclism și alergare), verificarea bicicletei (o nedorită pană de cauciuc, ridicarea presiunii la valoarea de concurs, verificarea pinionului de start, frâne) și fixarea bidoanelor în suporți și a gelurilor de cadru.
Totul era conform planului, fără nicio neplăcere, astfel încât la ora 06:45 atât eu, cât și cei patru colegi de club eram gata de start și am răspuns invitației lui Stelian (cazat chiar în complex la 5 minute de start înot) de a sta la căldurică în superbele apartamente ale complexului. La 07:45 am plecat către start.
Proba de înot
Marea era agitată, cu ceva vânt și niște valuri frumușele. Temperatura anunțată și măsurată de mine în ziua anterioară fusese de 15-16°C. Cei cu o experiență mai mică la înot în ape deschise au început să-și facă probleme, sperând în anularea probei. Spre bucuria mea, organizatorii au dat dovadă de curaj, dovedind că stăpâneau situația și au continuat planul: intonarea imnului național al Greciei, apoi la ora 08:00, ora startului, ne-au impulsionat pe toți concurenții către un rolling start (start cu 5 concurenți din 5 în 5 secunde pentru a evita aglomerația) cu celebra melodie din Zorba Grecul!
Proba de înot a fost, ca de obicei, cea mai frumoasă pentru mine. La înot stau mereu într-o zonă de confort și încerc să am o alunecare cât mai lungă. Știu că ar trebui să depun eforturi considerabile pentru o economie de 2-3 minute, consumând o energie pe care simt că o pot utiliza mai cu folos la bicicletă.
Luasem contact cu valurile și curenții încă din ziua precedentă și observasem pe linia lungă paralelă cu malul cum majoritatea sunt luați de curent și au o traiectorie de parabolă, intrând sub linia balizelor.
Pe toată durata probei nu am simțit aglomerație, distanța față de alți concurenți fiind una de confort. Nici cu vizibilitatea balizelor pe valuri nu am avut probleme. Pe prima lungime paralelă cu malul, având curenții și valurile din spate simțeam că am un mic motor.
În dreptul balizelor am observat caiace care blocau frumos posibilele traiectorii neregulamentare. Pe linia de întoarcere, contra curentului, spre bucuria mea, înotul nu mi s-a părut chiar așa greu cum estimam. Mici probleme am observat la ieșirea din apă a concurenților. Valurile mari generau retrageri puternice ce luau înapoi în larg concurenții. Voluntarii depuneau eforturi vizibile pentru a smulge din apă sportivii. Eu prefer să înot (și la concursuri în lac) până la apă foarte mică, sub genunchi și nu am avut aceste probleme.
Prima tranziție
Odată ieșit din apă, am aruncat un ochi la ceas și am văzut un timp cam mic. Am dedus imediat că distanța nu a fost cea regulamentară (că doar nu evoluasem la această probă extrem de tehnică!). Datele seci au fost: distanța 1.600m, timpul de 29min:41sec, locul 242 la general (circa 1.300 au luat startul) și locul 13 la categoria de vârstă .
A urmat o alergare de câteva sute de metri prin resortul Costa Navarino, cu urcare pe scări.
Tranziția a decurs fără probleme (șapte minute cu tot cu alergare) și m-am regăsit pe bicicletă, proba la care pun baza rezultatului final.
Proba de ciclism
La acest concurs am avut drept obiectiv alimentarea la bicicletă. Aveam nevoie pentru principalele concursuri din vară să mă țin de planul de alimentare. Pe toată durata probei am fost atent la acest aspect și cred că am reușit cam 85% din ce mi-am propus. Vremea răcoroasă de la start, traseul ud în prima parte, norii și vântul mi-au fost de ajutor reușind să termin proba consumând doar două bidoane de 750ml, două bidoane de 500ml și trei geluri.
Traseul realizat de organizatori a constat din două bucle a 45km, cu o diferență de nivel totală de +1.275m. Bucla a avut forma unui bumerang, cu o latură de 15km (urcare, apoi coborâre) și o alta de 7,5km (tot urcare apoi coborâre), prima latură având o pantă medie mai accentuată.
Ceva modificări de poziție au avut loc de la start până pe prima urcare, unde am avut impresia că am recuperat câteva zeci de poziții, apoi pozițiile s-au cam păstrat. Am reținut doar extraordinarele porțiuni în coborâre, lungi, drepte, însă cu puternic vânt lateral, unde cei curajoși atingeau viteze frumoase. Unul mai conservator, ca mine, a avut o viteză maximă de de 68km/h.
La final, cronometrul a înregistrat în dreptul meu timpul de 02h:47min, locul 189 la general și locul 10 la categoria de vârstă, adică un pic mai bine în concurs.
A doua tranziție
Tranziția 2 a decurs și ea relativ cursiv, primind un boost de energie când am văzut destul de puține biciclete agățate în rastele.
O mică problemă am întâmpinat la ieșirea din T2, unde nu am regăsit apă, cu care de obicei îmi iau cele 2 pastile de No-spa forte, fiind nevoit să aștept până la primul punct de alimentare (probabil 5-7km).
Proba de alergare
Apoi m-am delectat cu o alergare frumoasă, prin golful Voidokilia – aflat în patrimoniul UNESCO, pe un traseu majoritar asfalt, dar și cu câțiva kilometri de pământ bătătorit.
Alergarea a decurs în parametrii așteptați, consemnând timpul de 01h:44min, locul 194 la general și locul 12 la categoria de vârstă.
La final
Timpul meu final a fost de 05h:12min, cu un loc 12 la categoria 50-54 ani și locul 194 la general.
Per total, deși impresia generală a fost că nivelul mediu a fost ușor mai scăzut față de precedentele mele experiențe în concursuri externe (dovada clară fiind clasarea mea!) aș vrea să evidențiez câteva rezultate:
- Cel mai bun român, George Murar, 04:36:22, locul 9 la categoria 35-39 și 25 la general. Slot pentru Campionatul Mondial Nisa – Felicitări George!
- Categoria mea, 50-54 ani s-a câștigat cu 04h:30min! George ar fi prins locul 2, cu un avans de 30 sec față de locul 3.
- Categoria 50-59 ani s-a câștigat cu 04h:57min!
- Categoria 60-64 ani s-a câștigat cu 05h:08min! Câștigătorul dădea interviuri televiziunii elene când eu treceam linia de finish!
- De-abia la categoria 60-64 ani aș fi prins podium, locul 3.
Cum deviza clubului nostru este LOCUL 3 LA FETE, hai să vedem cum aș fi stat dacă concuram cu fetele/doamnele:
- Locul 1 la fete 50-54 ani
- Locul 2 la fete 45-49 ani
- Locul 1 la fete 35-39 ani
- Locul 3 la fete 30-34 ani
- Locul 3 la fete 25-29 ani
Raportez colegilor mei de club: MISIUNE ÎNDEPLINITĂ!
După finish, organizatorii au asigurat o zonă specială pentru concurenți, ce includea:
- Zona de recuperare echipament start/finish (sacul alb)
- Zona de primire tricou finisher
- Zona de hidratare și alimentare: apă, sucuri, bere fără alcool, paste, frigărui de pui, fructe
Concluzii despre Ironman 70.3 Costa Navarino
- concurs într-o zonă deosebit de frumoasă, într-o perioadă fără aglomeratie, pretabil la o mică vacanță cu familia
- organizarea a fost extrem de bună, niciun moment nu s-a pierdut timp, nu am simțit vreo lipsă
- traseul de concurs include înot în superba și albastra Marea Ionică, drumuri închise traficului auto cu un asfalt impecabil la bicicletă, suficiente urcări și coborâri vijelioase (per total recomand bicicleta TT cu roți profilate 50…90 mm – nu prea am văzut discuri) și alergare într-un parc natural
- voluntarii au fost extrem de instruiți și au ajutat concurenții cu multă voioșie
- localnicii au ieșit la încurajare pe traseul de bicicletă dar și în satele de pe traseul de alergare
- autoritățile locale din Regiunea Messinia au depus eforturi vizibile, intenția fiind clară de a impulsiona turismul în zonă
Cum poți să-ți petreci timpul liber în Peninsula Peloponez
- vizită în Methoni – port și cetate
- vizită Pylos – port și cetate
- vechea Olympia – leagănul Jocurilor Olimpice grecești
- vizită la Kalamata raiul amatorilor de măsline și portocale
- plajă și înot pe toată coasta Peloponeză
- plimbări cu bicicleta pe drumul de coastă sau (și mai bine) spre interiorul peninsulei, unde drumurile sunt cu trafic practic zero